Obiectul raporturilor de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică rezultă din noţiunea dreptului comerţului internaţional. Aceste raporturi se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor şi prin echivalenţa prestaţiilor la care acestea se obligă şi sunt raporturi patrimoniale. Nu toate rapoartele juridice patrimoniale care se formează în sfera relaţiilor comerciale internaţionale sunt obiect al dreptului comercial internaţional, ci numai acelea ce se caracterizează prin 2 atribute coexistente: comercialitatea şi internaţionalitatea
Comercialitatea desemnează calitatea unui raport juridic de a fi comercial. Există două criterii de determinare al acestuia:
1.criteriul obiectiv-adoptat de dreptul Franţei, Spaniei 2.criteriul subiectiv-adoptat de dreptul german
Potrivit criteriului obiectiv, toate acţiunile îndreptate la apariţia, modificarea, stingerea drepturilor şi obligaţiilor care au conţinut obiectiv îndreptat spre obţinerea de beneficiu (cîştig, profit, folos) sunt acte comerciale.
Subiectiv- toate actele efectuate de comercianţi, în scopul desfăşurăriii activităţii întreprinderii lor. Adică calitatea de cmerciant al celui care efectuează un act juridic determină însă-şi caracterul comercial al unui act.
Calificativul de internaţionalitate al raporturilor juridice sunt prezente într-un raport juridic intern, atribuindu-i celui din urmă caracter internaţional, transformându-l într-un raport juridic cu element de extranietate.
Caracterul internaţional al raportului de drept al comerţului internaţional este determinat de prezenţa în cadrul acestor raporturi a unuia sau mai multor elemente de extranietate.
Sunt formulate unele critici împotriva metodei conflictualiste de reglementare a raporturilor juridice cu element de extranietate, deoarece presupune impreviziune, unele norme conflictualiste nu sunt stabilite pe cale legislativă, nu ţine seama de specificul raportului juridic cu element de extranietate.
Metoda conflictualistă presupune aplicarea legii cre are cea mai strânsălegătură cu raporturile juridice cu element de extranietate şi ea se diversifică pentru a corespunde mai bine cerinţelor vieţii sociale.
Metoda materială, presupune aplicarea faţă de raportul juridic cu element de extranietate a normelor materiale de drept. Ea este superioară metodei conflictualiste şi constă în faptulcă normele materiale reglementează raporturi de drept al comerţului internaţional, fapt ce corespunde exigenţelor comerţului internaţional.