Multitudinea şi diversitatea raprturilor juridice care se stabilesc în procesul de desfăşurare a Comerţului Internaţional, între participanţii la aceste raporturi presupune o multitudine de subiecte.
În doctrina juridică, diversitatea de participanţi la raporturile de comerţ exterior implică o grupare şi clasificare a lor, pentru a facilita procesul de studiere a activităţii lor.
Un criteriu esenţial, de bază, folosit la clasificarea subiectelor dreptului comerţului internaţional ar fi ordnea juridică de apartenenţă a lor. În funcţie de acest criteriu, participanţii la raporturile de drept al comerţului internaţional se clasifică în:
-subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice naţionale;
-subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice internaţionale;
-societăţi transnaţionale.
Din prima categorie fac parte agenţii economici şi uniunile economice internaţionale. Aceşti subiecţi formează categoria tradiţională de participanţi şi sunt prezenţi în majoritatea raporturilor de comerţ internaţional, iar calitatea lor juridică le este dată de dreptul naţional al ţării de origine.
Cei din grupa 2 sunt statele şi organizaţiile internaţionale. Implicarea lor în raport de comerţ internaţional este determinată de extinderea arealului comerţului internaţional şi la activitatea de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică dintre state şi naţiuni.
Cea de-a treia categorie de subiecţi de drept, prin statutul lor juridic, ocupă un loc aparte între participanţii la raporturile de comerţ internaţional- societăţi transnaţionale sau multinaţionale. Ele nu pot fi integrate în celelalte categorii. De ex. Banca Internaţională pentru Reconstrucţii şi Dezvolatre are calitate de subiect de drept internaţional, iar altele precum de exemplu: Scandinavian Air Sistem, nu au nici calitatea de subiect de drept naţional, fiind concepute şi organizate să evite incidenţa legislaţiei naţionale, cât şi impactul jurisdicţiei naţionale. Statutul juridic al acestor societăţi este statornicit prin actele lor constitutive.
Majoritatea participanţilor la raporturile de drept a CI sunt întruniţi sub genericul “comerciant”. La stabilirea acestei calităţi, legislaţia şi doctrina cunoaşte două concepţii principale:
-concepţia subiectivă;
-concepţia obiectivă;
Prin concepţie subiectivă de influenţă germană calitatea de comerciant este dobândtă prin înregistrarea firmei în registrul de comerţ, care are un caracter constitutiv.
În virtutea concepţiei obiective de inspiraţie franceză, calitatea de comerciant se stabileşte prin extinderea şi exercitarea profesională a unor acte şi fapte de comerţ, determinate de lege. Pentru calificarea persoanei drept comerciant, se cere ca aceasta să acţioneze în nume propriu şi pe cont propriu, trebuie să posede un fond de comerţ- bunuri necesare activităţii comerciale. Aceste condiţii sunt valabile atât pentru comercianţii persoane fizice cât şi pentru societăţile comerciale.