Cea mai tradiţională categorie de subiecte de drept al CI, care ca şi persoanele fizice aparţin ordinii juridice naţionale, societăţile comerciale sunt subiecte de drept al comerţului internaţional.
Societatea comercială ca atribut de identificare are o denumire (firma socială), un domiciliu (sediu social), o naţionalitate.
Societăţile comerciale de regulă se constituie ca persoane juridice şi presupune participarea ei în nume propriu la activităţile comerciale şi răspunderea patrimonială proprie.
Legislaţia Republici Moldova, prevede că persoanele juridice, organizaţiile care dispun de un patrimoniu distinct, pot dobândi în nume propriu drepturi patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale, pot să-şi asume obligaţii, să figureze ca reclamanţi şi pârâţi într-o instanţă de judecată competentă.
Toate sistemele de drept naţional recunosc societăţilor comerciale calitatea de comerciant, însă statutul lor juridic diferă de la un sistem de drept la altul.
Numai legislaţia naţională poate stabili condiţiile de organizare, înregistrare, funcţionare şi dizolvare a societăţii comerciale.
Dezvoltarea REI implică participarea societăţilor comerciale înregistrate pe teritoriul unui stat în relaţii de comerţ pe teritoriul altui stat.
Acest fapt impune problema efectuării unei distincţii între participanţii la raporturile de comerţ în funcţie de naţionalitate.
Apartenenţa la un anumit stat este temeiul în baza căruia se determină legea naţională a societăţii comerciale şi naţionalitatea acesteia.
Naţionalitatea persoanei juridice prezintă importanţă din mai multe consderente:
-orice persoană juridică, are un satutu personal, cîrmuit de legea naţională;
-regimul străinilor-există deosebiri între persoanele juridice naţionale şi cele străine: deosebirea se face cu ajutorul naţionalităţii acestora. Deci, se pune problema recunoaşterii extrateritoriale;
-Naţionalitatea persoanei juridice serveşte la determinarea domeniului de aplicare a tratatului internaţional.
Sunt cunoscute următoarele criterii de determinare a naţionalităţii societăţii comerciale:
-criteriul sediului social- organele de conducere ale sociatăţii comerciale trebuie plasate la sediul social real stabilit pe teritoriul acestui stat.Acest criteriu este admis în practica statelor Belgia, Franţa,germania, Polonia.
-locul înregistrării statutului- locul unde au fost perfectate formalităţile necesare la constituirea societăţii şi permite societăţii comerciale să fie supusă legii statului conform înregistrării ei. Se practică în statele Olanda, Anglia, SUA.
-criteriul locului plasării centrului activităţii economice al societăţii comerciale.
În prezent este complicat de determinat locul activităţii economice principale a întreprinderii când statutul ei prevede diferite domenii de activitate desfăşurate în diferite state.
-criteriul voinţei fondatorilor persoanelor juridice. Fondatorii pot determina naţionalitatea societăţii comerciale prin actul de constituire şi statut. Principiul libertăţii voinţei stă la baza oricăror raporturi contractuale- fondatorii au posibilitatea de a localiza viitoarea întreprindere.
-criteriul controlului
S-a constatat că în unele cazuri persoana juridică poate avea o naţionalitate aparentă şi criteriile de dterminare nu pot fi folosite pentru descoperirea caracterului real al ei- s-a recurs la criteriul controlului.
Distingem următoarele forme juridice de societăţi comerciale:
-societatea în nume colectiv;
-societatea în comandită;
-SRL;
-SA;
-societăţi transnaţionale
În prezent tot mai des se implică în raporturile de coemrţ exterior o altă grupă de subiecte de drept, societăţi transnaţionale, cum sunt: Banca Euoropeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare.
Societăţi transnaţionale –acele societăţi comerciale ce nu au nici o legătură juridică cu un anumit stat fiind constituite fără element cu caracter naţional.
Statutul juridic le permite să ocupe un loc aparte între participanţii la raporturile juridice reglementate de dreptul CI.
Lipsa legăturilor cu sistemele de drept nu permite aplicarea directă a legislaţiei naţionale sau a convenţiilor internaţionale.
Regimul juridic al societăţilor este determinat de statutele lor proprii, ceia ce le permite a evita orice referire la sistemele naţionale.