Forma juridică de exprimare a normelor juridice în baza axiomei că pentru ca o regulă de comportare să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o formă în literatura juridică, au căpătat denumire de izvoare ale dreptului.
Referitor la izvorul de drept, putem menţiona că prin izvoare ale dreptului înţelegem forma de exprimare a normelor juridice în cadrul unui sistem de drept.
Totalitatea normelor juridice ce formează dreptul CI parţin atât ordinii juridice naţionale cât şi celei internaţionale.
DCI prezintă în sine totalitatea normelor juridice prin care sunt reglementate raporturile juridice comerciale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională şi ne permite să presupunem că izvoarele internaţionale ocupă un loc mai pronunţat în ceia ce priveşte reglementarea raporturilor juridice a dreptului CI
Convenţia internaţională constituie principalul izvor internaţional al DCI şi posedând caracter de internaţionalitate al raportului juridic, constituie obiecctul său de reglementare. Ele desemnează înţelegerea sau acordula două sau mai multe state ori organizaţii internaţionale vzând anumite probleme internaţionale.
Convenţiile internaţionale primesc în practica internaţională diferite denumiri şi anume: tratate, protocoale, acorduri, pacte, memorandumuri. Varietatea convenţiilor internaţionale ne permite să efectuăm o anumită clasificare:
-convenţii bilaterale;
-convenţii multilaterale.
Convenţii bilateerale sunt convenţiile perfectate între două state titulare de suveranitate. Ele vizează diferite aspecte ale raporturilor dintre statele semnatare reglementându-le prin normele sale juridice.
Ele îndeplinesc funcţia de uniformizare a normelor juridice, aparţinând sistemelor de drept a statelor semnatare.
Acordurile sau convenţiile internaţionale bilaterale pot rezolva probleme şi de ordin jurisdicţional ca ex:
Tratatul între RM şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală 1993, Moscova.
Convenţiile bilaterale urmăresc ca scop final reglementarea colaborării în domeniul comercial, financiar-valutar al cooperării de producţie, transfer de tehnologie… ca ex: Acordul privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale, cu privire la impoztul pe venit şi pe capital semnat RM cu 12 state la nivel de Ministru de finanţe.
Convenţiile internaţionale multilaterale se realizează cu participarea mai multor state şi reglementează raporturi ce interesează dezvoltarea relaţiilor dintre statele semnatare. Când aceste convenţii se realizează cu partciparea majorităţii statelor, ele prezintă importanţă la scară mondială: de ex. Carta ONU, acordurile GATT.Dacă în cadrul convenţiilor internaţionale multilaterale participă numai state situate într-o anumită zonă geografică ele prezintă interes numai la scară regională. Ex. Tratat de la Roma din 1957, Convenţia de la Stockholm din 1959, prin care a fost constituită Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.Un criteriu ce se referă la convenţiile multilateralele clasifică:
-convenţia prin care se formează normele de drept materiale uniform;
-convenţia prin care se instituie norme de drept conflictual uniform.
Convenţia multilaterală ca izvor de drept internaţional prezintă o importanţă deosebită, deoarece prin intermediul lor se instituie reguli cu aplicabilitate mai largă în care se regăsesc interesele mai multor state şi care dobândesc semnificaţia de elemente definitorii ale ordinii juridice naţionale.
Izvoarele naţionale pot fi clasate în 2 categorii:
-izvoare tipice;
-izvoare atipice.
Tipice –în care prevalează norme ce sunt destinate reglementării raporturilor comerciale intrnaţionale.
Atipice –constau din acte normative ce interesează alte ramuri de drept, ci care conţin şi norme de drept caracteristice CI şi colaborării economice şi tehnico- ştiinţifice.
Dezvoltarea relaţiilor comerciale internaţionale în RM n-a cunoscut o dezvoltare virtiginoasă şi a condiţionat sistematizarea şi crearea unui cadru juridic bine conturat. Din acest motiv în legislaţia naţională predomină izvoare atipice de
drept CI.În RM au fost întreprinse nişte măsuri în vederea corectării relaţiilor de cooperare şi colaborare economică, elaborând acte normative tipice acestei categorii de relaţii. Ex: Legea cu prvire la baza activităţii economice externe în RM, cu privire la reglementarea importului şi exportului de mărfuri şi servicii, privind investiţiile străine.
Majoritatea organelor de stat înfăptuiesc o activitate normativă. Menţionăm următoarele acte subordonate legii:
-decretele preşedintelui RM;
-hotărârile Guvernului RM;
-acte normative ale ministerelor şi departamentelor.