Ca sistem al normelor juridice, dreptul administrativ nu este un scop în sine. El are menirea de a reglementa conduita oamenilor în relaţiile interindividuale şi în planul vieţii sociale în conformitate cu interesul general şi valorile admise. În relaţiile lor reciproce, normate juridic, oamenii trebuie să se comporte după prescripţiile normelor juridice.
Într‑o formulare generală, prin raporturi juridice înţelegem relaţiile sociale ce se află sub incidenţa normelor juridice.
Prin urmare, nu orice relaţie socială este reglementată de norme juridice şi nu poate fi conceput un raport juridic în absenţa normelor juridice[1].
Premisele apariţiei unui raport juridic sînt existenţa normei juridice şi a faptului juridic, precum şi a subiecţilor raportului. Între subiecte se stabileşte o relaţie socială reglementată juridic. Prin intermediul normei juridice se determină conduita subiecţilor raportului juridic concret, extinderea drepturilor şi obligaţiilor acestora, momentul apariţiei, modificării şi stingerii raportului respectiv etc.[2]
Raporturile de drept administrativ reprezintă relaţiile sociale care au fost reglementate, direct sau indirect, adică prin intervenţia unor fapte juridice, de către normele dreptului administrativ[3].
Cu alte cuvinte, raporturile de drept administrativ sînt relaţiile sociale ce se formează, în principal, în legătură cu organizarea şi exercitarea competenţei organelor administraţiei publice, relaţiile sociale ce sînt supuse reglementărilor normelor dreptului administrativ[4].
Într‑o altă formulare, raportul juridic administrativ a fost definit ca acel raport social reglementat de normele dreptului administrativ care intervin în cadrul şi pentru realizarea funcţiei executive a statului[5].
Raporturile de drept administrativ apar, se modifică sau se sting în condiţiile prevăzute de normele dreptului administrativ. Astfel, pentru ca norma juridică să fie operantă, să apară, să modifice sau să stingă un raport de drept administrativ, este necesară o premiză un fapt de care însăşi norma juridică să decidă aplicarea sa. Este vorba despre fapte juridice administrative, ce pot fi independente de voinţa omului (evenimente) sau de acţiuni sau inacţiuni ale omului.
Spre deosebire de evenimente, care sînt acele împrejurări (fapte naturale) ce se produc independent de voinţa omului şi de care legea leagă apariţia, modificarea sau stingerea de raporturi juridice administrative, acţiunile sînt fapte voluntare, de care legea de asemenea apariţia, modificarea sau stingerea de raporturi juridice administrative. Faptele înaintate de lege pot fi clasificate după următoarele criterii:
- După calitatea celui care le săvîrşeşte, faptele juridice administrative pot fi comise de funcţionarii publici sau de particulari;
- După legalitatea efectelor juridice pe care le produc, faptele juridice administrative pot fi licite (care produc efecte juridice legale) şi ilicite (care produc efecte juridice ilegale).
[1] Iorgovan A. Op. cit. (2005), p. 149.
[2] Bălan E. Op. cit. (2008), p. 41.
[3] Iorgovan A. Op. cit. (2005), p. 150.
[4] Negoiţă Al. Op. cit. (1996), p. 40.
[5] Petrescu R. N. Op. cit. (2004), p. 49.