Formele pe care le îmbracă integrarea economică regională sunt determinate de multitudinea de relaţii care se stabilesc între două sau mai multe state care-şi conjugă eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. Dimensiunile unui proces integrativ sunt date, în principal, de axa verticală, cea a adâncimii gradului de integrare şi cea orizontală, respectiv numărul de state membre. Grupările integraţioniste existente astăzi, chiar dacă au obiective diferite sau grad de instituţionalizare inegal (elemente ce caracterizează intensitatea procesului de integrare), sunt grupări deschise, ce permit aderarea de noi state, în condiţiile stabilite de fiecare acord în parte. Analiza diverselor forme de integrare are în vedere în principal axa verticală, respectiv intensitatea procesului integrativ. Principalele forme de integrare, în funcţie de intensitatea procesului integrativ sunt: zone de liber schimb, uniunea vamală, piaţa comună, uniunea economică, uniunea monetară şi uniunea politică.
O zonă de liber schimb este rezultatul unui aranjament comercial preferenţial prin care se liberalizează comerţul cu bunuri produse în statele membre. În acelaşi timp fiecare stat partener într – un astfel de aranjament îşi menţine propriul tarif vamal în relaţiile comerciale cu ţările terţe.
O uniune vamală include două sau mai multe state care convin:
- să elimine restricţiile tarifare şi netarifare asupra comerţului dintre ele;
- să adopte un tarif vamal comun în relaţiile cu terţii;
- să împartă veniturile din tariful vamal comun într-un mod predeterminat.
Forme mai avansate de integrare sunt piaţa unică, uniunea monetară şi uniunea economică.
Piaţa unică presupune:
- eliminarea restricţiilor tarifare şi netarifare asupra comerţului dintre statele membre;
- stabilirea unui tarif vamal extern comun;
- eliminarea restricţiilor comerciale invizibile, incluzând armonizarea standardelor şi practicilor comerciale;
- libera circulaţie a serviciilor, capitalurilor şi persoanelor.
Uniunea monetară presupune rate de schimb fixe sau o monedă unică. Aceasta implică o politică monetară comună şi eventual armonizarea politicii fiscale.
Uniunea economică este expresia maximei integrări economice şi combină elementele pieţei comune şi ale uniunii monetare. Raportul Comitetului Delors(1989) menţionează patru aspecte principale ale uniunii economice4:
- o piaţă unică în care bunurile, serviciile, capitalurile şi persoanele se pot mişca liber;
- o politică concurenţială şi alte măsuri destinate întăririi mecanismelor pieţei;
- politici comune pentru schimbările structurale şi dezvoltarea regională;
- coordonarea politicilor macroeconomice, inclusiv reguli obligatorii pentru politicile bugetare.
Dincolo de variatele forme de integrare economică există uniunea politică care, de regulă, implică o structură federală, cu politic comune, stabilite la nivel regional şi care afectează toţi membrii.5