Garantarea drepturilor şi intereselor legale, a îndatoririlor presupune condiţiile şi mijloacele prin care se asigură protecţia lor faptică şi siguranţa pazei.
Mecanismul acestor garanţii reprezintă o componentă de acţiuni juridice ale organelor statale competente privind:
— onorarea (executarea) obligaţiunilor juridice cu privire la asigurarea realizării de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale;
— crearea condiţiilor necesare pentru realizarea lor;
— supravegherea permanentă şi neîntreruptă şi controlul procesului de realizare a drepturilor şi libertăţilor;
— aplicarea măsurilor de constrîngere în cazul atentării ilicite la drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor[1].
Acest mecanism de garantare a drepturilor cetăţenilor în exercitarea puterii executive are caracter de putere statală autoritară. Aceasta înseamnă că Constituţia Republicii Moldova, alte acte legislative pun în sarcina tuturor organelor puterii statale asigurarea executării reale de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor sale. Exercitarea acestor sarcini de către organele puterii executive şi constituie conţinutul garantării administrativ–juridice. Aceste garanţii pot avea un caracter deosebit, fapt care ne permite să divizăm două direcţii de bază prin care ele se manifestă în procesul administrării publice: garanţiile administrativ–juridice de realizare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; garanţiile administrativ–juridice de protecţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
5.1. Garanţiile administrativ–juridice de realizare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Aceasta presupune îndatoririle juridice ale organelor executive (persoanelor cu funcţii de răspundere a acestora) privind atît realizarea de către cetăţeni a drepturilor sale, cît şi formarea condiţiilor pentru această realizare.
O mare importanţă în acest scop o au garanţiile administrativ–procesuale, care sînt realizate în legislaţie privind: procedura de soluţionare a petiţiilor; procedura de soluţionare a litigiilor în instanţa de contencios administrativ; procedura disciplinară; procedura contravenţională; procedura de desfăşurare a diverselor concursuri pentru ocuparea funcţiilor publice; procedura de licenţiere etc.
Mecanismul administrativ–juridic de garantare prezintă un ansamblu de activităţi cu caracter juridic cum ar fi: adresarea cetăţenilor la organul executiv (persoana cu funcţie de răspundere) în ceea ce priveşte realizarea dreptului ce îi revine în mod legal; examinarea de către organul competent (persoana cu funcţie de răspundere) a adresării cetăţeanului în scopul verificării legalităţii şi temeiniciei adresării; emiterea deciziei privind obiectul adresării; executarea deciziei emise.
Important este că organul executiv (persoana cu funcţie de răspundere) este obligat, din punct de vedere juridic, să admită adresarea cetăţeanului, să emită decizia respectivă cu caracter de voinţă juridică unilaterală şi să realizeze decizia emisă. Această obligaţie a organului executiv reiese atît din prevederile legale, cît şi din obligaţiile faţă de cetăţean ca parte a raportului administrativ–juridic.
5.2. Garanţiile administrativ–juridice de protecţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Protecţia administrativ–juridică a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului prezintă un ansamblu de diverse activităţi ale organelor administraţiei publice stabilite prin acte legislative şi cele subordonate legii privind: supravegherea procesului realizării drepturilor şi libertăţilor; protecţia nemijlocită a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; aplicarea măsurilor de constrîngere administrativă faţă de persoanele care cu vinovăţie au atentat la drepturile şi libertăţile cetăţeanului.
Aplicarea măsurilor de convingere şi constrîngere administrativă faţă de persoanele care cu vinovăţie au atentat la drepturile şi libertăţile cetăţeanului este o metodă administrativ–juridică de bază de protecţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. În procesul administrării publice, inclusiv în sfera asigurării şi protecţiei drepturilor omului, cu predilecţie este folosită în calitate de instrument de influenţă a administratorului (subiectul administrării) asupra conştiinţei celui administrat (obiectul administrării) metoda convingerii.
[1] Козлов Ю. М. Административное право: Учебник. Москва: Юристъ, 2001, р. 65.