Drept

Sector deosebit de dinamic, cu diferentieri mai mici sau mai mari de la o tară la alta, serviciile pentru agentii economici corespund unor activităti multiple care nu pot fi cu uşurintă identificate şi clasificate. Privite în ansamblu însă analiştii acestei grupe a serviciilor[1], cea a serviciilor pentru productie, identifică trei caracteristici majore ce par să le diferentieze de celelalte categorii de servicii: o concentrare spatială cu mult mai mare, atât pe scara interurbană cât şi pe cea intra-urbană, în ciuda noilor polarităti conturate; o internationalizare mult mai remarcată; un rol foarte important în dezvoltarea regională şi cea a comunitătii locale.

Comparativ cu serviciile pentru populatie, serviciile pentru agentii economici se diferentiază mai întâi prin destinatia lor, ele adresându-se ca ofertă nu numai unitătilor industriale ci şi celor agricole şi tertiare, şi prin locul lor în consumul bunurilor economice, în sensul că ele răspund unor cerinte ale consumului intermediar.

Dinamismul fără precedent al acestei grupe a serviciilor, mai ales în ultimele decenii ale secolului nostru, este cu certitudine legat de noul sistem de productie, ce tinde a deveni preponderent, în care intervin cumulativ două tendinte majore:

• • aparitia şi stabilirea unor functiuni economice specializate, precum: cercetarea şi proiectarea, distributia, gestiunea, transportul, sau cea a sprijinului şi conlucrării financiar-bancare, realitate ce semnifică o implicare tot mai mare a serviciilor în productia altor bunuri economice;
• • tendinta din ce în ce mai evidentă de "externalizare" a acestor functiuni, deci de a solicita aceste servicii în afara mediului intern al firmei de productie, servicii prestate şi comercializate de firme specializate ce amplifică angrenajul mecanismului economiei libere de piată.

Nominalizarea şi gruparea acestui subsistem al serviciilor sunt, pe de altă parte, două preocupări complexe, functie nu numai de diversitatea lor dar şi de asumarea rolului lor în sustinerea directă a consumurilor intermediare, fără de care activitătile moderne de producere a bunurilor economice nu ar fi posibile.

Încercând să răspundem acestei probleme, şi având în vedere concordanta naturii serviciilor cu specificul cererii ce trebuie satisfăcută, propunem următoarea tipologie a prestărilor de servicii pentru agentii economici şi a functionalitătii acestora:

1. Servicii administrative, financiar-contabile şi de personal, grupă care subsumează mai multe categorii de firme:

• • birouri de consultantă juridică şi fiscală (avocati, notari, inspectori de specialitate);
• • birouri de contabilitate (expertiză contabilă, audit );
• • birouri de consultantă financiară şi economică;
• • birouri de audit extern;
• • societăti (institutii) de formare a personalului;
• • societăti de recrutare a personalului;
• • societăti de servicii financiare (servicii de factorig: plăti de salarii, facturi etc.);
• • societăti prestatoare de servicii birocratice (dactilografiere, traducere, poştă ş.a.).

Oferta serviciilor prestate de categoriile de firme mentionate răspunde functionalitătii administrative a agentilor producători de bunuri economice, cu cele trei fatete ale acesteia:

1. a) gestiunea juridică, financiară şi economică; b) gestiunea administrativă; c) gestiunea personalului.
2. Servicii de gestiune a productiei bunurilor materiale diverse, grupă care subsumează următoarele categorii de firme:

• • societăti de inginerie industrială, a sistemelor de productie,a fabricatiei propriu-zise;
• • societăti şi organisme de cercetare-dezvoltare;
• • societăti de măsurare şi control al calitătii;
• • societăti de recuperare şi reciclare a unor bunuri.

Serviciile oferite de astfel de firme răspund functiei de gestiunea a productiei, cu cele două componente ale ei: a) ingineria industrială a cercetării-dezvoltării; b) gestiunea productiei propriu-zise.

1. Serviciile comerciale, grupă care include ca firme specializate:

• • societăti specializate în studii de marketing, de comportament al consumatorului, de strategii şi politici de marketing;
• • societăti de creatie, de intermediere, de servicii publicitare;
• • societăti comerciale angrosiste (pentru vânzarea produselor în partizi mari);
• • societăti de intermediere comercială;
• • societăti de promovare a exporturilor şi a distributiei din străinătate;
• • societăti de servicii post-vânzare;
• • societăti de mărci şi brevete.

Pachetele de servicii organizate de firmele apartinătoare acestei grupe pentru agentii economici producători încearcă sărăspundă functionalitătii comerciale a acestora, cu componentele ce-i sunt proprii: a) promovarea comercială; b) vânzarea; c) garantia pentru bunurile ce fac obiectul productiei pentru piată; d) asigurarea protectiei prin mărci şi brevete.

1. Servicii logistice, de comunicare şi transport, asigurate prin unităti de profil, respectiv:

• • birouri de investigare şi organizare;
• • societăti de servicii şi consiliere în informatică;
• • societăti de transport: rutier, feroviar, fluvial-maritim, aerian;
• • intermediari ai transporturilor(curieri de expeditie, delegati, agenti vamal
• • depozite, antrepozite, societăti de gestiune a stocurilor;
• • agentii de voiaj (călătorii de afaceri, organizare de întruniri:seminarii, conferinte etc.);
• • agenti imobiliari (tranzactii şi administrare);
• • agentii de locatie mobiliară (materială şi diverse echipamente);
• • societătii de leasing;
• • societăti de arhitectură (arhitecti, experti în urbanism şi sistematizare).

Diversitatea serviciilor din această grupă răspunde functiei logistică-comunicare, fatetelor corespunzătoare acesteia: a) organizare-informare; b) cumpărări de mărfuri: c) transporturi-antrepozite; d) gestiunea imobiliară şi mobiliară;

1. e) ingineria infrastructurii.
2. Servicii publice, prestate de firme cum ar fi:

• • societăti de salubrizare, de întretinere a clădirilor;
• • societăti de protectie, de securitate;
• • societăti de restaurare industrială.

Toate acestea asigură continutul unei functii de servicii generale, agentii economici integrându-se prin prestatorii acestor categorii de servicii în sistemul social global, în functionalitatea de ansamblu a acestuia.

Acest tablou-structural contemporan al serviciilor pentru agentii economici ne pune în fata unei realităti pe care nimeni n-o poate contesta, aceea a "celei mai spectaculoase modificări din structura sferei serviciilor, înregistrată în ultimele decenii"[2], respectiv creşterea ponderii serviciilor pentru agentii economici atât în structura populatiei ocupate cât şi în totalul cheltuielilor de productie şi comercializare a bunurilor economice.

Dar cum fiecărui fenomen social-economic îi este propriu un dinamism, regăsit într-un anume gen de procesualitate economică, nici serviciile pentru întreprinderi (agenti economici) nu puteau face exceptie. Mai precis, ele s-au înscris într-o mişcare evolutivă de la simplu la complex, de la inferior la superior, dezvoltându-se, în primul rând, ca activităti integrate procesului de productie şi odată cu aceasta, după care, treptat, urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sporirii complexitătii productiei, unele componente ale sistemului s-au autonomizat, s-au conturat ca activităti independente, au devenit de sine stătătoare, asigurând astfel prestatiile specifice lor din exteriorul mai multor ramuri ale productiei de bunuri economice, sporindu-şi în această functionalitate aportul la eficienta sistemului social-economic global.

Abordate prin prisma evolutiei lor, după cum ne demonstrează cele mai prestigioase cercetări ale domeniului[3], dezvoltarea serviciilor pentru agentii economici cunoaşte succesiunea a trei "valuri", functie de rolul jucat de către acestea în satisfacerea nevoilor productiei, şi anume:

• primul val, corespunzător perioadei interbelice în SUA şi celui de-al şaselea deceniu al secolului nostru pentru Europa Occidentală, a însemnat aparitia şi consolidarea serviciilor cu rol periferic pentru întreprinderi, cum sunt: consultanta juridică, contabilă, fiscală, comercială (transport, reprezentare, publicitate, studii de piată etc.);
• al doilea val, localizat în perioada 1965-1975, cel căruia îi corespunde tendinta de "externalizare" a serviciilor, mai precis transferarea majoritătii esentiale a serviciilor prestate în interiorul întreprinderilor spre societăti de servicii de sine stătătoare, autonome şi independente juridic. În paralel, pachetul serviciilor specializate păstrate în interiorul întreprinderilor a fost destinat şi altor utilizatori, externi firmelor "mamă", inclusiv prin crearea unor filiale specializate. În grupa acestor servicii externalizate avem în vedere: cercetarea-proiectarea, securitatea şi paza, curătenia şi reparatiile, transportul, activitătile informatice şi financiare (plăti, facturi) etc. Câteva avantaje economice justifică de fapt optiunea agentilor economici spre serviciile specializate, organizate şi oferite din exteriorul firmelor de productie a diverselor bunuri economice, multe dintre ele identificabile şi măsurabile, cum sunt:

1. a) înregistrarea unui spor al productivitătii muncii, ca urmare a disponibilizării unei părti din numărul initial al salariatilor cu atributii specifice serviciilor din interiorul întreprinderii, concomitent cu diminuarea costurilor aferente;
2. b) calitatea mai ridicată a serviciilor astfel obtinute, întrucât acestea sunt prestate de un personal specializat şi cu o înaltă pregătire;
3. c) diminuarea până la eliminare a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, prin cumpărarea licentelor sau tehnologiilor concepute de alte firme, strict necesare însă ameliorării nivelului tehnic al unitătilor de productie;
4. d) alternativa de a acoperii o cerere stringentă, fără a se permanetiza personalul adecvat şi echipamentul tehnic aferent;
5. e) optimizarea structurii timpului destinat activitătii manageriale, prin eliminarea activitătii rutiniere, de mai mică importantă şi, implicit, posibilitatea localizării acesteia asupra creşterii nivelului tehnic al productiei, cunoaşterii pietelor într-un mediu concurential tot mai dificil şi îmbunătătirii imaginii firmei etc.

Să nu uităm că tendinta de "externalizare" a serviciilor nu exclude evolutia inversă, cea spre "internalizare". De fapt dublul sens al dinamicii serviciilor, spre exteriorul sau interiorul unitătilor producătoare de bunuri, variază "… în functie de nivelul de dezvoltare economică, de la o tară la alta, în raport cu strategia creşterii şi sub actiunea unui ansamblu de factori, între care cei mai importanti - apreciază cercetătorii - sunt: nivelul general de dezvoltare tehnologică atins de o economie dată şi aria de cuprindere şi coerenta pietelor"¹. În realitate, pe termen lung, externalizarea şi internalizarea serviciilor se manifestă ca procese reversibile, chiar şi numai pentru faptul că tehnica şi piata înregistrează o evolutie ondulatorie, pulsatorie şi, corespunzător, rationalitatea activitătii să se diferentieze prin determinări şi comandamente specifice fiecărei trepte de evolutie;

• al treilea val, considerat de dată mai recentă, după 1975, şi care se manifestă din plin în prezent, constând în dezvoltarea "explozivă" şi în "proliferarea" a două mari categorii de prestatii, şi anume:
• • cele privind informatizarea procesului de productie şi
• • cele de studiere a pietelor şi de comercializare a produselor.

În componenta structurală a acestor grupe, cu o evolutie fără precedent în ultimele decenii ale acestui secol, se pot enumera: studiile de fezabilitate, de reorganizare a întreprinderilor şi de supraveghere a acestui proces, studii şi consultantă de specialitate, organizarea de experimente şi teste, diagnoze şi prognoze etc. Prin toate acestea se asigură conditiile pentru exprimarea unor concluzii, elaborarea de propuneri şi dezvoltarea flexibilitătii întreprinderii.

Cauza esentială a expansiunii acestor servicii o reprezintă necesitatea adoptării unei coerente politici de firmă, pe diverse unităti de timp, cu atât mai mult astăzi când, pentru a supravietui în conditiile unui mediu caracterizat printr-o concurentă internă şi externă tot mai pronuntată şi pentru a desfăşura o activitate rentabilă, unitătile economice trebuie să fie receptive la semnalele pietei, să aibă o înaltă capacitate deadaptare la schimbările mediului economico-social, flexibilitate în mecanismul de functionare, să manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanentă pentru înnoirea şi modernizarea produselor, serviciilor, formelor de distributie, metodelor de promovare etc.

Dacă avem în vedere criteriul situării în timp fată de derularea procesului de productie propriu-zis, serviciile pentru agentii economici se împart în patru grupe, şi anume:

• serviciile situate în amonte de productie, cum ar fi: aprovizionare şi stocare de bunuri finite, cercetare-proiectare, conceptie şi elaborare de produse, studii de fezabilitate şi evaluare a riscului, studii de piată, consultantă în domeniul afacerilor etc.;
• servicii prestate în timpul productiei propriu-zise, respectiv: servicii de engineering (conceptie tehnologică, coordonare şi supraveghere în executia prototipurilor, testare, analize fizico-chimice, control de calitate etc.), întretinere şi reparatii;
• servicii derulate în paralel cu productia, cum sunt: contabilitate, recrutare şi formare personal, servicii juridice şi financiare, leasing mobiliar şi imobiliar, securitate şi pază, igienă şi curătenie, management etc.;
• servicii situate în aval de productie, de exemplu: consultantă în utilizarea produselor, service, studiul modului de manifestare în consum sau folosintă al produselor, transportul, dezvoltarea clientelei, publicitate etc.

Concluzionând, se observă cu uşurintă faptul că serviciile pentru agentii economici producători, abordate prin prisma evolutiei lor, a stadiilor circuitului capitalului şi a tabloului lor structural contemporan privesc toate laturile activitătii desfăşurate în unitătile economice: cercetarea-dezvoltarea-proiectarea, activitatea informatională, organizarea şi conducerea proceselor economice, aprovizionarea şi desfacerea, întretinerea şi repararea mijloacelor de muncă, selectia şi perfectionarea personalului încadrat etc. Se evidentiază astfel continutul deosebit de complex al acestei grupe de servicii, diversitatea prestatiilor ce intră în structura ei.

[1] Bernadette Mérenner-Schoumaker, La localization des services, Éditions Nathan Université, Paris, 1996, p.157.

[2] Ioncică Maria, Minciu Rodica, Stănciulescu Gabriela, Economia      serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1996, p.152.

[3] Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.150-154; vezi şi Nusbaumer J., The Services Economy: Lever to Growth, Kluwer Academic Publishers, Boston, p.104 şi urm