Dreptul cetăţenilor la petiţionare declarat de Constituţia Republicii Moldova (art. 52) este detalizat şi concretizat prin Legea cu privire la petiţionare[1], Legea contenciosului administrativ[2] este o formă reală şi efectivă de participare a cetăţenilor în administrarea chestiunilor statului.
Legea cu privire la petiţionare determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite în continuare organe), în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime. Legea se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor adresate de organizaţiile legal constituite în numele colectivelor pe care le reprezintă. Sub incidenţa acestei legi cad cetăţenii străini şi apatrizii, ale căror drepturi şi interese legitime au fost realizate pe teritoriul Republicii Moldova. Legea nominalizată nu se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor, prevăzute de legislaţia de procedură penală, de procedură civilă, de procedură de executare, cu privire la contravenţii, precum şi de legislaţia muncii.
În funcţie de conţinutul petiţiei şi scopul urmărit de către petiţionar, ele pot fi divizate în: cereri, plîngeri, propuneri şi comunicări. Toate acestea sînt adresate organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.
Divizarea petiţiilor în cereri, plîngeri, propuneri şi comunicări, în mare măsură, condiţionează: scopul adresării în organul respectiv, modalitatea repartizării lor pentru soluţionare, varianta de decizie etc.
Depunerea cererii are drept scop soluţionarea unui drept subiectiv al cetăţeanului.
Plîngerea, de regulă, se depune atunci cînd petiţionarul nu este satisfăcut de modul şi de rezultatul soluţionării cererii. Soluţionarea plîngerii nu poate fi poruncită (încredinţată) organului (persoanei cu funcţie de răspundere) ale cărei acţiuni sînt contestate. La emiterea deciziei privind soluţionarea plîngerii, de rînd cu satisfacerea dreptului solicitat de petiţionar, trebuie să fie luate sau nu măsuri faţă de executorul cererii anterioare, ale cărei acţiuni sînt contestate.
Atît cererea, cît şi plîngerea servesc drept instrumentar pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor omului.
În ceea ce priveşte propunerile şi comunicările, ele sînt utilizate în scopul onorării de către cetăţeni a îndatoririlor constituţionale, în mod deosebit, în procesul de administrare în sfera asigurării ordinii publice sau securităţii publice.
Prin intermediul propunerilor, cetăţeanul poate să participe activ în procesul de administrare (propunerile privind modificarea structurii de administrare, de desfăşurare a diverselor concursuri pentru ocuparea funcţiilor în diverse organe, de modificare a procedurii de desfăşurare a alegerilor etc.).
Prin intermediul comunicărilor, cetăţenii, deseori, asigură diverse organe, în special cele de ocrotire a normelor de drept, cu informaţie care are o importanţă deosebită în asigurarea ordinii publice şi securităţii publice (comunicările privind locul aflării infractorului anunţat în căutare, comiterea infracţiunilor grave, producerea incendiilor sau accidentelor rutiere cu consecinţe grave etc.).
Petiţia se depune în scris sau în formă electronică în limba de stat sau într‑o altă limbă, în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. Petiţia în formă electronică trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic, inclusiv aplicarea semnăturii digitale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Petiţiile adresate a doua oară, care nu conţin argumente sau informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este informat în scris sau în formă electronică petiţionarul.
Petiţiile ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.
Petiţiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menţionate mai sus, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor. Petiţiile în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori inacţiune a unui organ administrativ sau unei persoane oficiale, care au lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanţă. Petiţiile în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu au organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor raionale, primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei de contencios administrativ.
Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicîndu‑se numele, prenumele şi domiciliul. Petiţiile în formă electronică conţin informaţii privind numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică a petiţionarului.
Petiţiile ce nu întrunesc condiţiile indicate anterior se consideră anonime şi nu se examinează. Fac excepţie de la această prevedere legală petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională, cea economică, ordinea publică şi securitatea publică etc., care se remit spre utilizare organelor competente.
[1] Legea cu privire la petiţionare nr. 190 din 19.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6‑8 din 24.01.2003.
[2] Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000.