În esenţă, politologia exercită următoarele funcţii:
- a) funcţia cognitivă. Politologia realizeaza o funcţie de cunoaştere şi interpretare a realităţii politice. Aceasta cunoastere este obiectivă, nepartinică şi nepartizană, lipsită de poziţie şi încărcătura ideologică şi este un bun al întregii societăţi şi vizează politicul în ansamblul său, procesele şi legităţile sale generale.
b)funcţia creativă. Cunoaşterea realizată de politologie se materializează în elaborarea unor teorii, concepţii, doctrine şi programe politice, într-un cuvânt în crearea unor valori politice ce vor crea şi fundamenta cultura politică.
- c) funcţia praxiologică. Prin rezultatele şi concluziile la care ajunge, ea este în măsură să ofere soluţii pertinente pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea sistemului politic. Totodată politologia oferă modele alternative de dezvoltare social-politica fie pentru reformarea sistemului existent sau chiar pentru transformarea radicală a acestuia.
- d) funcţia formativ-educativă civica şi patriotică. Prin datele, cunoştinţele şi informaţiile dobândite, prin valorile politice create şi puse în circulaţie, politologia contribuie în mare măsură la formarea şi dezvoltarea unei educaţii civice patriotice şi politice, a conştinţei de sine a individului şi a societăţii.
- e) funcţia previzională. Singura sau împreună cu alte ştiinte sociale, politice sau reale cum ar fi matematica, cibernetica şi informatica, politologia poate prefigura modelele şi alternativele de dezvoltare sociale şi le pune la dispoziţia societăţii.