- Dezvoltarea mecanismelor de incluziune socială a celor excluşi de la sistemele formale financiare, educaţionale şi de guvernare.
Măsuri:
- promovarea valorilor şi normelor toleranţei şi incluziunii,
- facilitarea accesului la informaţie,
- dezvoltarea de mecanisme de mediere a conflictelor,
- asigurarea accesului la educaţie pentru toţi,
- restructurarea economică astfel încât toate grupurile sociale să aibă acces la controlul resurselor,
- descentralizarea.
- Informaţia cât mai completă tinde să elimine conflictele prin:
- diminuarea incertitudinii cauzate de necunoaşterea intenţiilor celuilalt
- permite dezvoltarea de relaţii între grupuri în scopul exploatării găurilor structurale.
- Promovarea toleranţei conduce la:
- creşterea numărului legăturilor sociale,
- creşterea raportului între capitalul social de legătură şi cel de separare
- Descentralizarea are ca efect imediat mutarea centrului de putere mai aproape de individ, făcând ca obiectivele deciziei politice să fie mai palpabile şi mai atractive din punct de vedere al participării la crearea şi gestionarea bunului public.
- Transparenţa actului decizional creşte şi odată cu ea şi încrederea în instituţii şi chiar în indivizi.
- Investirea în capacitatea organizatorică a săracilor, atât la nivel microsocial (sprijinul acordat direct săracilor), cât şi la nivel macro (încurajarea activităţilor asociative). Se intervine astfel direct în dezvoltarea reţelelor sociale.
Fergus Lyon (2000) sugerează şi el două căi importante de încurajare a formării de capital social:
- Promovarea reţelelor existente prin:
- facilitarea legăturilor,
- identificare şi sprijinirea nodurilor reţelei
- medierea conflictelor.
- Sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a antreprenorilor de la sate. Aceştia pot fi creditaţi de comunitatea locală cu multă încredere, putându-se constitui în agenţi activi de dezvoltare a capitalului social comunitar.
Dezvoltările româneşti asupra capitalului social au fost impulsionate în special de profesorul Dumitru Sandu (1996, 1999), dar şi de proiectele iniţiate de către Banca Mondială, îmbrăcând în general o natură empirică, centrată pe identificarea conexiunilor între capitalul social şi potenţialul comunităţii locale de sprijinire a dezvoltării sociale şi eradicare a sărăciei.