Sub aspectul dimensiunii structurale a sistemului politic, cele mai multe păreri converg spre acceptarea următoarelor trei componente: relaţiile politice, instituţiile politice şi concepţiile politice. La acestea noi ne permitem sa includem comunicaţia politică, normele şi comportamentul politic.
1. Relaţiile politice. Forma specifica de manifestare a relaţiilor sociale in domeniul vieţii politice, relatiile politice pot fi definite într-o acceptiune mai restransă ca o sumă relaţii ce se nasc şi se dezvoltă între oamenii care acţionează atât în mod individual ca cetâţeni, alegători, parlamentari, membrii ai unor partide politice, reprezentanţi ai unor instituţii politice cât şi în mod colectiv, organizaţi politic.
2. Instituţiile politice constituie o altă componentă a sistemului politic, indicând gradul de organizare politică a societăţii la un moment dat. Principala şi cea mai veche instituţie politică este statul cu întreg ansamblul componentelor sale, existând, de asemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Trebuie avut în vedere că nu orice organizaţie din societate este şi organizaţie politică, ci numai organizaţiile care se implică în problema puterii politice.
De regulă, instituţiile politice (stat, partide, alte organizaţii) se constituie în cadrul unui sistem naţional, al unor naţiuni. În epoca contemporană însa, unele instituţii politice au căpătat şi un caracter internaţional pe fondul interdependenţei şi colaborării între state şi popoare, şi chiar un caracter superstatal, prin înfiinţarea de asemenea organisme politice la nivelul unor comunităţi regionale sau mondiale.
Instituţiile politice, atât pe plan mondial cât şi pe plan internaţional, se pot afla în relaţii de alianţă sau opoziţie.
3. Concepţiile politice , o altă componentă a sistemului politic, constituie reflectarea în viaţa spirituală a modului de organizare şi conducere a societăţii. Elementul esenţial al concepţiilor politice îl constituie doctrinele politice. Doctrinele politice exprimă o anumită concepţie de organizare şi conducere a societăţii, pe baza unui principiu sau unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc. Valoarea concepţiilor politice se oglindeşte, de fapt, în programele şi platformele partidelor politice, în natura organizării şi conducerii politice a societăţii.
4. Comunicaţia politică constituie componenta sistemului politic cea mai puţin uzitată în studiul sistemic al acestui domeniu. Unii autori renunţă la folosirea ei sau chiar neagă apartenenţa ei la sistemul politic. În condiţiile exploziei informaţionale, inclusiv a cunoaşterii şi cunoştinţelor despre politic, a sporirii considerabile a rolului acestuia în societate, comunicaţia politică trebuie să constituie astăzi în orice sistem politic modern o componentă majoră a acestuia. Comunicaţia politică exercită în cadrul societăţilor democratice, prin excelenţă, o funcţie de difuzare a valorilor politice, deci, ea joacă un rol informaţional cu dublu sens, atât din direcţia celor ce guvernează către cei guvernaţi, dar şi invers. Comunicaţia politică nu trebuie monopolizată de cei ce guvernează şi folosită de aceştia pentru ,,uniformizare” şi îndoctrinarea politică a celor guvernaţi, aşa cum s-a întâmplat în societăţile totalitare. Ea nu trebuie să devină un mijloc, un instrument de guvernare, de impunere a ideologiei guvernanţilor, ci dimpotrivă, existenţa şi dezvoltarea ei trebuie privită ca un element al democratismului politic, a adâncirii acesteia.
5. Normele şi comportamentul politic. Acestea constituie alte două componenete ale sistemului politic ignorate, ocolite sau foarte puţin abordate de literatura politologică.
- a) Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripţii, indicaţii referitoare la comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi organizaţi în instituţii, partide, formaţiuni politice, raportat la viaţa politică specifică a unei societăţi.
- b) Comportamentul politic este un adevărat ,,barometru” al vieţii politice dintr-o societate, fiind o transpunere în practică a valorilor politice, a conştiinţei membrilor societăţii, a normelor ce structurează activitatea politică. Prin comportament politic se înţelege acel mod de a acţiona, de a se comporta şi raporta al membrilor societăţii, claselor, grupurilor sociale, al partidelor şi formaţiunilor politice faţă de valorile şi doctrinele politice, de principiile şi normele politice ale societăţii, de activitatea politică desfăşurată de organismele şi instituţiile politice;