Republica Moldova, în perioada scurtă de cînd şi‑a declarat suveranitatea şi independenţa, a cunoscut mai multe forme de guvernămînt. Elucidînd instituţia „şefului statului în Republica Moldova“, trebuie să începem cu anul 1990, perioadă în care actuala Republica Moldova (fosta RSSM) se află în componenţa URSS, perioadă în care a apărut funcţia şefului statului. Începînd cu aprilie 1990 şi pînă în prezent, Republica Moldova a exercitat următoarele forme de guvernămînt:
— regimul prezidenţial (3 septembrie 1990 — 27 august 1994);
— regimul semi‑prezidenţial (27 august 1994 — 5 iulie 2000);
— regimul parlamentar (5 iulie 2000 — prezent)[1].
În cadrul puterilor statului, puterea executivă se distinge prin conţinutul şi trăsăturile sale specifice. Ea este organizată într‑un organ statal unic sau în două structuri şi activează conform atribuţiilor concretizate, de regulă, de Constituţie. În cazul organizării puterii executive din două organe statale, se subliniază caracterul dualist, „bicefal“ al acestuia. Tocmai asemenea caracter are puterea executivă în Republica Moldova. Ca urmare, atribuţiile puterii executive sînt repartizate nu numai Guvernului, ci şi şefului statului[2].
Potrivit reglementărilor legale, Preşedinte al Republicii putea fi orice cetăţean în vîrstă de la 35 la 60 de ani, pentru un mandat de 5 ani, iar aceeaşi persoană nu putea fi aleasă decît pentru două mandate consecutive.
Data de 3 septembrie 1990 este considerată data instituirii Preşedintelui în Republica Moldova, în pofida faptului că acest eveniment are şi o altă apreciere juridică.
Reglementările respective au fost valabile pînă la adoptarea noii Constituţii a Republicii Moldova din 29 iulie 1994, care a stabilit modalitatea de alegere, condiţiile pentru a candida la funcţia de preşedinte al ţării, mandatul, incompatibilităţile, atribuţiile, răspunderea etc.
[1] Cârnaţ T. Drept constituţional. Ed. a 2‑a (rev. şi adăug.). Chişinău: „print‑Caro“ SRL, 2010, p. 424.
[2] Creangă I. Curs de drept administrativ. Op. cit., p. 81.