În raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politică are următoarele trăsături:
- a) Caracterul integrator ce constă în capacitatea pe care puterea politică o are de a-şi subordona celălalte forme ale puterii, de a se manifesta prin ele, de a le constitui drept instrumente prin care să-şi exprime propriile sale scopuri şi interese.
- b) Caracterul suveran. Puterea politică este singura şi unica instanţă supremă dintr-o societate. În această calitate ea este singura care prin instituţiile sale legitime, are dreptul de a lua şi aplica decizii, de a exercita controlul fără amestecul sau influenţa unei alte puteri din interior, cât mai ales din exterior. Altfel spus puterea politică este suverană, unică, indivizibilă, exclusivă şi inalienabilă.
- c) În raport cu alte acte ale conducerii sociale, puterea politică are un caracter imperativ, obligatoriu şi ierarhic atât pentru societate în ansamblul ei cât şi pentru celalalte forme particulare ale puterii sociale. Tocmai aceste calităţi - imperativitatea şi obligativitatea îi asigură impunerea, randamentul şi eficienţă, elemente necesare oricărui act de conducere a societăţii. Puterea politică se prezintă sub forma unor centre şi nuclee ale puterii.
- d) Puterea politică în exercitarea atribuţiilor sale are un caracter relaţional şi asimetric. Înfăptuirea puterii este o relaţie socială care impune cu necesitate cel puţin doi parteneri: conducătorii sau conducerea şi conduşii şi supunerea, adică aceia asupra cărora să se impună, să se realizeze în interiorul ei.