Partidele şi mai ales opoziţia şi a opinia publică liberă au rolul de a-i controla pe cei în ale căror mâini se află puterea şi de a participa la viaţa politică a societăţii. Fireşte că dacă întreaga autoritate statală s-ar cumula într-un sigur loc controlul şi impulsionarea societăţii nu ar mai fi posibile. Un control şi o influenţare eficientă a puterii statale este de neconceput în lipsa existenţei unei autorităţi statale. De aceea, comunitatea liberală încearcă să împartă autoritatea statală în diferite instanţe autonome care se supraveghează reciproc, evitând astfel cumularea şi monopolizarea puterii de către un singur organ. La pluralitatea partidelor politice şi a opiniilor publice se adaugă, prin urmare, în statul democratic liberal şi un număr mare de organe statale. Însă în timp ce în cazul partidelor şi al opiniei publice, procesul pluralizării revine forţelor sociale, felul în care este împărţită autoritatea statală este stabilit prin Constituţie, puterea fiind distribuită între diversele instanţe independente una de cealaltă. În Constituţie sunt fixate şi competenţele care revin acestor organe ale statului. Această separaţie constituţională a competenţelor statale nu vizează doar controlarea reciprocă a organelor, ci şi transparentizarea activităţilor aparatului statal. Separaţia puterii protejează cetăţenii faţă de abuzurile statului şi îl face să înţeleagă mai bine cum se desfăşoară procesul de guvernare.