În exercitarea rolului sau în cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrângere pentru a-si impune propria vointa.
Autoritatea politica este capacitatea puterii de a-si impune vointa sa în societate printr-o diversitate de mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie.
Autoritatea politică este o ipostaza a puterii politice reprezentând modalitatea concreta de manifestare a puterii.
Adevarata autoritate politica este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpla definiţie a autorităţii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obţine ascultare fără constrângere.
Autoritatea politică mai poate fi considerată ipostaza puterii când se bazeaza pe forţa argumentelor, şi nu pe argumentul forţei. De fapt, orice putere politică, atunci când are ca suport numai forţa, îşi pierde treptat autoritatea, ceea ce marchează momentul declinului, realitate care duce inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul în care se exercita, sensul central al autoritatii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaza a puterii.