Odată cu adoptarea noii Constituţii, a fost abordată problema reglementării trecerii instituţiilor de stat de la un regim juridic la altul, ceea ce în baza unor dispoziţii finale şi tranzitorii ale Constituţiei. Cît priveşte Preşedintele Republicii, acesta, potrivit Constituţiei, a rămas în funcţie pînă la expirarea mandatului pentru care a fost ales, reducîndu‑se termenul mandatului de 5 ani, prevăzuţi iniţial, la 4 ani conform noului termen determinat expres în art. 80 din Legea Supremă.
Noua Constituţie determina, cu referire la alegerea Preşedintelui, că acesta este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de către întreg poporul. În opinia unor specialişti, la care avem unele reţineri, o astfel de modalitate de alegeri s‑a dovedit a fi ineficientă, deoarece pe parcursul a două mandate ulterioare doi preşedinţi care s‑au succedat au invocat insuficienţă de atribuţii, fiind nemulţumiţi de soluţiile constituţionale şi solicitînd extinderea competenţelor preşedintelui prin trecerea la un regim prezidenţial de guvernare. Acest fapt a generat o criză politică pentru o perioadă de opt ani, în care s‑au confruntat Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul.
Deznodămîntul crizei politice a survenit în urma modificărilor operate în Constituţie prin Legea nr. 1115‑XIV din 5 iulie 2000, care a schimbat modul de alegere a Preşedintelui Republicii.
Potrivit prevederilor Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret (art. 78 alin. (1)). Aceeaşi normă constituţională stipulează că poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat (art. 78 alin. (2)). Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi (art. 78 alin. (3)). Pentru realizarea prevederilor art. 78 alin. (6), la 22 septembrie 2000 a fost adoptată Legea nr. 1234 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.
La alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pot participa unul sau mai mulţi candidaţi. Se consideră ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi[1].
Comisia specială totalizează rezultatele votării şi prezintă informaţia respectivă Parlamentului, în baza căreia organul legislativ adoptă o hotărîre prin care confirmă că Preşedintele Republicii Moldova este ales. Hotărîrea Parlamentului şi actele comisiei speciale sînt prezentate de îndată Curţii Constituţionale.
3.1. Învestirea în funcţie a Preşedintelui. Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională.
Candidatul, a cărui alegere a fost validată, depune în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel tîrziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurămînt: „Jur să‑mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei“.
Din momentul validării de către Curtea Constituţională a rezultatelor alegerilor, Preşedintele Republicii Moldova obţine capacitatea administrativă de folosinţă ca subiect al administrării publice şi ca subiect al dreptului administrativ, iar din momentul depunerii jurămîntului — şi capacitatea administrativă de exerciţiu.
3.2. Durata mandatului. Mandatul Preşedintelui durează de la validarea acestuia pînă la încetarea lui. De regulă, termenul mandatului Preşedintelui este de 4 ani[2] şi se exercită efectiv de la data depunerii jurămîntului pînă la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou‑ales.
De menţionat şi faptul că în art. 80 alin. (3) Constituţia Republicii Moldova prevede, în mod expres, două împrejurări ce permit prelungirea mandatului prezidenţial: în situaţii de război sau catastrofă.
Întrucît Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare, iar reglementările constituţionale stabilesc că prelungirea mandatului Preşedintelui face obiectul unei legi organice, precum şi pentru a asigura controlul asupra acestor circumstanţe excepţionale, aprecierea oportunităţii prelungirii mandatului şefului statului este de competenţa exclusivă a Parlamentului, evitîndu‑se astfel posibilitatea ca Preşedintele să‑şi aroge împuterniciri suplimentare[3].
Cu referire la numărul mandatelor pe care poate să le deţină o persoană, Constituţia Republicii Moldova stabileşte că nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte decît pentru cel mult două mandate consecutive (art. 80 alin. (4)).
3.3. Vacanţa şi interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii. Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii intervine în caz de: a) expirare a mandatului; b) demisie; c) demitere; d) imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor; e) deces.
Mandatul Preşedintelui ţării, în mod normal, încetează odată cu expirarea termenului de 4 ani prevăzut, cu excepţia cazurilor de război sau de catastrofă, anterior examinate. Însă interimatul funcţiei de Preşedinte poate apărea şi pînă la expirarea termenului mandatului.
Demisia constă în manifestarea unilaterală de voinţă a Preşedintelui Republicii, prin care acesta hotărăşte să renunţe la funcţia sa. Nu se prevede nicio condiţie pentru producerea efectelor juridice ale acestui act, care pune capăt înainte de termen mandatului şefului statului. Demisia şefului statului intervine în urma unei cereri adresată Parlamentului care se pronunţă asupra ei.
Demiterea din funcţie a Preşedintelui poate avea loc în cazul săvîrşirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, sau în cazul săvîrşirii unei infracţiuni. În astfel de cazuri, punerea sub acuzare a şefului statului sau suspendarea lui din funcţie se face de Parlament, cu votul a 2/3 din deputaţii aleşi.
Suspendarea din funcţie a Preşedintelui intervine pentru infracţiunile comise şi durează pînă la judecarea acestuia de către Curtea Supremă de Justiţie. Rămînerea definitivă a sentinţei de condamnare atrage demiterea de drept a Preşedintelui din funcţie: în aceste cazuri constatarea circumstanţelor care justifică demiterea Preşedintelui de către Curtea Constituţională nu este necesară[4].
Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de către Preşedinte este o situaţie temporară, determinată de o boală sau de alte circumstanţe, care sînt constatate de Curtea Constituţională, care urmează să se pronunţe în termen de 30 de zile de la sesizare[5]. În aceste cazuri Preşedintele îşi preia funcţia din momentul încetării circumstanţelor ce au creat o astfel de stare.
Imposibilitatea definitivă a exercitării atribuţiilor de către Preşedinte este o prelungire a situaţiei arătate mai sus, în condiţiile în care are caracter definitiv şi este determinată pe cale medicală.
Interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii parvine şi în cazul decesului Preşedintelui Republicii Moldova în exerciţiu.
În toate cazurile de apariţie a vacanţei funcţiei de Preşedinte al Republicii, Preşedintele în exerciţiu îşi pierde capacitatea administrativă de subiect al administrării publice.
[1] Legea nr. 1224 din 22.09.2000, art. 9 alin. (2).
[2] În unele state durata mandatului preeşedintelui diferă, de exemplu, în Federaţia Rusă este de 6 ani, în România — 4 ani, în Kazahstan — 7 ani, Azerbaidjan, Armenia, Republica Belarus, Bulgaria, Georgia, Cirpu, Polonia, Ucraina, Franţa, Portugalia — 5 ani, în România — 4 ani, în Mexica Preşedintele îşi execută atribuţiile de la 1 decembrie pe un termen de 6 ani (art. 83 Constituţia din 05.02. 1917).
[3] Creangă I. Op. cit. Vol. I., p. 93.
[4] Ibidem, p. 95.
[5] Constituţia RM, art. 90 alin. (3).