1. Partidismul în forma evoluata este strâns legat de epocile moderna si contemporana, în care el devine un fenomen general, caracteristic structurilor si sistemelor politice ale societatilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Formele concrete si durata proceselor de constituire a partidelor si sistemelor partitiste îsi au particularitatile lor, izvorâte din conditiilor specifice procesului de afirmare a orânduirii burgheze, de instaurarea puterii de stat a acesteia si a democratiei, de închegare a natiunilor moderne.
De-a lungul dezvoltarii istorice a societatii capitaliste, sistemul partidelor politice cunoaste de la o tara la alta modalitati variate. Indiferent de modalitatile concrete pe care le îmbraca partitismul, pentru capitalism si, în general, pentru întreaga dezvoltare sociala ulterioara partidele politice devin o necesitate pentru progresul social.
2. Sisteme de partide
Partitismul s-a manifestat si se manifesta în lumea moderna si contemporana sub mai multe sisteme: unipartitism, bipartitism si pluripartitism.
De regula, unipartitismul, adica existenta unui singur partid în viata politica a unei tari, se întâlneste în împrejurari foarte diferite si având activitati diverse. Astfel, existenta unui singur partid a fost posibila în anumite tari, la începutul dezvoltarii capitalismului, când era nevoie de coalizarea celor mai largi forte sociale în lupta împotriva absolutismului feudal, creându-se un partid care dobândea, de obicei, un caracter national. În România, în perioada premergatoare revolutiei de la 1848, s-a constituit ,,partida nationala”, singurul partid politic în activitate, care era purtatorul idealurilor de libertate sociala, nationala si unitate statala.
De asemenea, trebuie subliniat faptul ca unipartitismul se întâlneste, de regula, în perioada de criza ale societatii, când fortele conservatoare, prin intermediul unipartitismului, adopta o conducere dictatoriala. În acest sens, în perioada interbelica, sunt cunoscute situatiile din Italia, Germania si alte tari în care - prin intermediul unui singur partid - partidul fascist, s-a ajuns la regimuri dictatoriale, cu consecinte nefaste pentru omenire.
Aceeasi situatie se întâlneste si în tarile cu regimuri comuniste, unde, la baza dictaturii, a stat existenta unui singur partid. S-ar putea adauga ca, în situatia creata la începutul si dupa al doilea razboi mondial, ca urmare, mai întâi, a întelegerii Stalin -Hitler si apoi a coalitiei antihitleriste dintre englezi,
americani si rusi s-a înlesnit exportul unui asemenea regim dictatorial pe calea fortei din Uniunea Sovietica în alte state.
Bipartitismul, un alt sistem al partitismului, este întâlnit în aproape toate fazele dezvoltarii democratice a societatii. Bipartitismul îsi are izvorul istoric din perioada luptei maselor populare, având în frunte burghezia, pentru înlaturarea absolutismului feudal, când fortele politice progresiste se constituiau într-un partid al afirmarii noii societati, iar fortele conservatoare într-unul de aparare a vechilor stari de lucruri sau de adaptare a acestora la noile conditii istorice.
Înca din secolul al XVIII -lea se afirmau în Anglia cele doua mari curente politice ,,conservator si liberal” (respective whig-ii si tory-ii), care, la începutul secolul al XIX-lea, se constituie în cele doua mari partide politice: conservator si liberal, dominând scena politica a Angliei aproape tot secolul al XIX-lea, alternând la guvernare si asigurând în acest fel o viata politica democratica în aceasta tara. La începutul secolul al XX-lea, locul liberalilor îl ia partidul laburist care, împreuna cu conserva torii, domina si astazi scena politica a Angliei.
Referitor la bipartitism, trebuie facuta urmatoarea remarca, cele doua mari partide pot sa fie partide care reprezinta interesele aceleiasi grupari sociale, în speta burghezia, sau ale unor grupari sociale diferite, care, de pe aceste pozitii, abordeaza organizarea si conducerea politica a tarii.
Sistemul clasic al bipartitismului, care reprezinta cu aproximatie interesele aceleiasi forte sociale, îl întâlnim în SUA, unde partidele republican si democrat, de ale caror origini este legata lupta de independenta a coloniilor engleze din America de Nord, guverneaza prin alternanta în SUA de peste doua secole. Se pune în acest fel întrebarea de ce o grupare sociala, cum este burghezia, îsi creeaza doua partide pentru guvernare si nu unul, asa cum ar parea firesc la prima vedere?
Aceasta situatie se datoreaza faptului ca nici o clasa sociala nu este alcatuita în exclusivitate din grupuri cu interese omogene, ci în mod current din grupari cu interese opuse, cum ar fi: burghezia industriala, financiara, bancara, agrara etc. În consecinta, pentru oglindirea diversitatii de interese este nevoie de mai multe partide, respectiv de cel putin doua. Existenta a doua partide asigura o conducere de catre forta sociala respectiva prin care partidul aflat la putere sa poata fi controlat de opozitie, pentru a nu fi comise greseli sau abuzuri.
Pluripartitismul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se întâlneste, mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, în tarile occidentale, unde diversele categorii sociale îsi au propriile partide. Pluripartitismul contemporan poate fi împartit în trei mari grupari:
- gruparea partidelor de dreapta, cu nuantele respective: de centrudreapta sau de extrema-dreapta. În aceasta categorie intra partidele conservatoare si liberale, care pot fi de dreapta sau centru-dreapta si partidele fasciste sau neo-fasciste de extrema -dreapta;
- gruparea partidelor de stânga, de asemenea, cu nuantele de stânga, centru-stânga si extrema-stânga. În aceasta categorie intra partidele socialiste, social-democrate, comuniste, radicale etc., iar din extrema stânga, partidele comuniste de tip marxist-leninist;
- gruparea partidelor de centru cuprinde, în general, partidele democratcrestine, social crestine etc.