Drept

Locul şi rolul Preşedintelui Republicii în sistemul organelor puterii statale, la momentul actual, pot fi determinate prin analiza atribuţiilor lui de bază care, potrivit prevederilor constituţionale, determină două ipostaze ale lui: de şef al statului şi şef al executivului. Şi dacă prima ipostază expres este prevăzută în Constituţie^[1], apoi cea de‑a doua poate fi confirmată numai prin analiza şi sinteza sferelor de activitate a Preşedintelui şi atribuţiilor lui.

Ca şef de stat, Preşedintele Republicii realizează funcţia de reprezentare^[2] a statului. Prin reprezentare înţelegem posibilitatea şefului statului de a vorbi din numele poporului atît în exteriorul ţării, cît şi în interiorul ei.

Atribuţiile Preşedintelui Republicii este logic să le examinam în funcţie de: 1) raporturile lui cu Parlamentul; 2) raporturile Preşedintelui cu Guvernul; 3) raporturile cu puterea judecătorească; 4) domeniul politicii externe a Republicii Moldova; 5) domeniul apărării ţării; 6) alte domenii.

1. Atribuţiile Preşedintelui în raporturile sale cu Parlamentul sînt condiţionate de:

1.1. Alegerea şi demiterea lui;

1.2. Adresarea către Parlament a mesajelor cu privire la principalele probleme ale naţiunii;

1.3. Convocarea şi dizolvarea Parlamentului;

1.4. Participarea la activitatea de legiferare (promulgare a legilor) etc.

2. Atribuţiile Preşedintelui în raporturile sale cu Guvernul şi cu alte autorităţi administrative. În raporturile sale cu Guvernul, şeful statului este implicat chiar de la formarea executivului, prin desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim‑ministru.

Potrivit prevederilor art. 98 din Constituţie, Preşedintele Republicii desemnează un candidat pentru funcţia de Prim‑ministru, în urma consultării fracţiunilor parlamentare, de regulă, accentul consultărilor se pune pe fracţiunea care deţine majoritatea absolută în Parlament ori fracţiunile care constituie alianţa de guvernare.

3. Atribuţiile Preşedintelui în raporturile sale cu puterea judecătorească. Practica mondială privind raporturile şefului statului cu puterea judecătorească este diferită. Ea depinde de locul şi rolul care îi revin şefului statului în sistemul puterii judecătoreşti.

Raporturile Preşedintelui Republicii cu autorităţile publice cu funcţii jurisdicţionale constau în numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor din instanţele judecătoreşti şi curţile de apel. Acest drept determină mecanismul de colaborare cu puterea judecătorească.

4. Atribuţiile Preşedintelui în domeniul politicii externe a Republicii Moldova. Considerînd politica externă la fel o dimensiune a administraţiei publice, rezultă că reglementarea unor atribuţii şi pentru şeful de stat, în acest domeniu, reprezintă semnificaţia implicării sale în procesul decizional administrativ.

Politica externă a Republicii Moldova, fiind înţeleasă, în mod uzual, ca o exteriorizare a puterii statului moldovenesc faţă de alte state, dar mai ales faţă de alte organisme internaţionale atrage, în mod inevitabil, implicarea în procesul decizional politic nu doar a autorităţilor administraţiei publice situate la nivelul puterii executive superioare, ci şi a tuturor autorităţilor publice, în general, inclusiv a Parlamentului şi a şefului de stat pentru a asigura credibilitatea ţării în exterior.

Potrivit art. 86 din Constituţia Republicii Moldova, atribuţiile şefului de stat în domeniul politicii externe pot fi divizate în două grupe:

— Preşedintele Ţării poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului;

— Preşedintele Republicii Moldova acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai ţării şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. El primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova.

5. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării. Exercitarea acestei atribuţii este legitimată de calitatea de şef al statului şi de funcţia acestuia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.

Aceste atribuţii ale şefului de stat sînt expres stipulate în Constituţie (art. 87). Această normă constituţională stipulează că:

— Preşedintele Republicii Moldova este comandant suprem al forţelor armate;

— Preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală;

— în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce neîntîrziat la cunoştinţa Parlamentului.

6. Atribuţiile Preşedintelui în alte domenii. Preşedintele Republicii Moldova, ca şef de stat, garant al suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, pe lîngă atribuţiile deja examinate, este învestit şi cu alte atribuţii, care sunt reglementate în art. 88 din Constituția R. M.

^[1]     Constituţia RM, art. 77 alin. (1).

^[2]     Popa V. Drept public. Chişinău: Editura AAP, 1998, p. 340; Guceac I. Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău: S. n., 2004, p. 245.