Regimurile democratice au apărut o dată cu primele forme de organizare democratică a societăţii, având însă o serie de trăsături specifice în raport cu formaţiunile sociale.
Substanţa regimului politic democratic se află în sistemul drepturilor şi libertăţilor omului, ceea ce permite cetăţenilor să aibă acces la viaţa politică şi să determine prin voinţa lor cursul şi calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic în măsura în care libertatea, democraţia, pluralismul şi parlamentarismul fundamentează existenţa societăţii globale, implicit, esenţa democratică a regimului politic presupune ca statul să aibă libertate de acţiune în sensul că puterile sale de natură politică, economică, culturală, educaţională etc., să nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruparile care le dispută, căci orice identificare cu acestea, în detrimentul majorităţii cetăţenilor, poate să conducă la un regim politic antidemocratic, dictatorial.
Există două tipuri de regim democratic:
- regim democratic prezidenţial şi
- regim democratic parlamentar.
Regimul prezidenţial dispune de un executive puternic. Preşedintele este ales direct de către popor şi nu trebuie să răspndă în faţa camerelor. Însă la rândul său, preşedintele nu poate dizolva parlamentul. Modelul cel mai desăvârşit de regim democratic prezidenţial este cel din Statele Unite ale Americii.
Regimul parlamentar are un parlament însă aceasta nu este singura condiţie. Pentru funcţionarea unui regim parlamentar veritabil trebuie ca legislativul şi executivul să poată colabora în contextul independenţei parlamentului şi al răspunderii executivului în faţa parlamentului. Aici puterea executivă este concentrată în mâinile guvernului. Preşedintele nu poate dizolva parlamentul dar nici nu este răspunzător din punct de vedere politic în faţa acesteia.
Regimul parlamentar poate fi:
Dualist, având doi lideri relativ independenţi şi înzestraţi cu puteri reale: şeful guvernului – primul ministru şi şeful statului – preşedintele. Avem de-a face în acest caz cu două realităţi politice având prerogative bine definite: majoritatea parlamentară, pe de o parte şi şeful statului de cealaltă parte.
Monist, cu un singur lider: majoritatea parlamentară face şi desface guvernele, şeful guvernului având o putere limitată şi fiind complet dependent de combinaţiile dintre partide.