Primul regim politic democratic din perioada moderna a României îl constituie cel din timpul domniei lui Alex.I. Cuza (ianuarie 1859-februarie 1866). Al doilea regim politic democratic este cel din perioada lui Carol I (mai întâi ca prinţ domnitor (1866-1881), iar apoi ca rege din 1881 pâna în 1914). Al treilea regim democratic din România îl constituie cel din perioada domniei regelui Ferdinand I de Hohenzollern 1914-1927, care a urmat la domnie dupa încetarea din viaţă a lui Carol I survenită în toamna anului 1914. Al patrulea regim politic democratic este cel din perioada regenţei 1927-1930, situaţie la care s-a ajuns prin renunţarea la dreptul de succesiune la tron a prinţului moştenitor Carol (primul născut a lui Ferdinand I), fiind declarat rege al României prinţul Mihai, fiul lui Carol. Cum prinţul Mihai era minor, până la majoratul acestuia, s-a instituit o regenţă care a durat pâna în anul 1930. Al cincilea regim politic democratic îl constituie cel din prima parte de domnie a regelui Carol al II -lea 1930-1938. La această situatie s-a ajuns în urma ocupării tronului României de către prinţul Carol în anul 1930, cu sprijinul unor cercuri politice din ţară, încetând astfel perioada de regenţă.
Al şaselea regim democratic poate fi considerat cu rezerve cel din perioada 23 august 1944 - 30 decembrie 1947, al şaptelea regim democratic este cel instaurat în urma revoluţiei din decembrie 1989 care a dus la înlăturarea regimului totalitar comunist.