Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot împărţi în două mari categorii:
- doctrine politice privind organizarea şi conducerea democratică a societăţii şi
- doctrine politice privind organizarea şi conducerea în mod dictatorial a societatii.
Pimele iau în considerare îndeosebi voinţa cetăţenilor şi au la bază principiile statului de drept, şi cele din a doua categorie, care ignoră voinţa şi interesele cetăţenilor, şi au la bază principiul statului totalitar.
În categoria doctrinelor care, cum s-a subliniat, privesc organizarea şi conducerea societăţii prin respectarea intereselor şi voinţei cetăţenilor şi au la baza principiile statului de drept, se includ:
- doctrine politice liberale şi neoliberale, care pleacă de la respectarea voinţei cetăţenilor în organizarea şi conducerea societăţii şi a statului de drept;
- doctrinele politice conservatoare şi neoconservatoare care merg pe linia păstrării unor structuri existente sau efectuarea unor schimbări cu multă prudenţă de către cei care deţin puterea politică, iar statul să aibă un caracter autoritar, cu rol de intervenţie în viaţa sociala;
- doctrina politică democrat-creştină, care, în organizarea şi conducerea societăţii, îmbină valorile şi normele religiei creştine cu principiile şi valorile democratice;
- doctrinele politice social-democratice, care şi ele, la rândul lor, concep organizarea şi conducerea societăţii ca o expresie a voinţei cetăţenilor, pe baza pluralismului politic şi a statului de drept, având însă la bază principiul promovării intereselor oamenilor muncii în raport cu cei bogaţi în care statul să ducă o largă politică de protecţie socială, recurgându-se chiar la limitarea puterii celor bogaţi.
În categoria doctrinelor care concep organizarea şi conducerea societăţii în mod dictatorial, nesocotind voinţa cetăţenilor , se includ:
- doctrina politică fascistă,
- doctrina politică comunistă de tip marxist-leninist, precum şi
- doctrinele politice rasiste, social-darwiniste, elitiste, militariste etc.
Comună pentru aceste doctrine, îndeosebi pentru cele fasciste şi comuniste, este ignorarea pluralismului politic, a drepturilor şi libertăţilor democratice, promovarea făţişă a dictaturii, opresiunii şi discriminării sociale şi rasiale, nesocotirea totală a principiilor statului de drept.
Un loc aparte îl ocupă doctrinele politice tehnocratice, care pot fi apreciate ca doctrine de graniţă între cele două mari categorii, deoarece acestea se bazează pe principiul că în organele puterii să fie promovaţi cu precădere specialişti, tehnocraţi care să ia decizii nu în raport cu interesele de grup social, ci numai potrivit cu elementele evidenţiate de ştiinţă, făcând abstracţie de poziţiile politice ale diferitelor grupări.