Social-democraţia reprezintă doctrina politică privind organizarea şi conducerea democratică a societăţii, având la bază:
- principiile egalităţii şi dreptăţii sociale,
- ale promovării intereselor producătorilor de valori materiale şi spirituale,
- ale protecţiei sociale a categoriilor cetăţenilor defavorizaţi, prin limitarea puterii claselor sociale avute, îndeosebi a monopolurilor.
Geneza doctrinei politice social-democratice are la bază, pe de o parte, ideile socialiştilor utopici, iar pe de altă parte, ideile marxiste (socialismul ştiinţific) din a doua jumătate a secolului XIX.
Ideile social-politice promovate de socialismul utopic se referă la o construcţie imaginară, himerică, a unei societăţi viitoare:
- o societate în care relaţiile sociale sunt bazate pe proprietatea obştească,
- eliminarea exploatării omului de către om
- munca devine obligatorie pentru toţi membrii societăţii,
- repartiţia bunurilor se realizează după necesităţi considerate modeste, aproape austere
- mai târziu (sec XVIII) a fost conceput egalitarismul în mod rudimentar, vizând uniformizarea vieţii sociale şi introducând, în afară de termenul de „socialism”, şi pe cel de „comunism”.
În practică, în secolul XIX apar falansterele, colonii de muncă în care se muncea şi se trăia în spiritul acestor idei.
Ideile social-politice promovate de socialismul marxist (socialismul ştiinţific) pieirea capitalismului şi înlocuirea acestuia cu o nouă societate:
- bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi lipsită de exploatare,
- trecerea de la capitalism la socialism trebuie înfăptuită pe calea revoluţiei socialiste menite să ducă la înlocuirea organizării politice vechi, bazate pe dominaţia burgheziei, la organizarea politică nouă, prin dominaţia clasei muncitoare
Doctrina politică social-democrată a preluat numai ideea organizării democratice a societăţii, iar tezele despre dictatura proletariatului au fost preluate de doctrina comunistă de tip marxist-leninist.
În prezent, doctrina social-democrată pune accent pe principiile statului de drept, pe protecţia socială a cetăţenilor, reprezentând una din principalele doctrine politice, ca alternativă viabilă de organizare şi conducere democratică a societăţii.