Pin It

Preocupările teoretice cu privire la societatea politică şi societatea civilă sunt prezentate în gândirea învăţaţilor din antichitate. Astfel,

  • Democrit,
  • sofiştii,
  • Socrate,
  • Platon,
  • Aristotel

arătau că societatea trebuie să fie condusă de o grupare de iniţiati, de înţelepti cu competenţă profesională şi conduită morala, care să exercite conducerea politică având consimţământul cetăţenilor.

Concepte conform cărora societatea civilă este distinctă de societatea politică:

Montesquieu vorbeşte în lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor”, că societatea civila există în mod autonom de societatea politică şi că ea controlează statul şi puterile sale distincte. Totodată, el precizează că

  • legile sunt obligatorii, ele fiind ,,raporturi necesare ce derivă din natura lucrurilor" şi urmăresc reglementarea raporturilor dintre cetăţeni şi guvernanţi.
  • subliniază şi rolul societăţii politice asupra societăţii civile, care defineşte libertatea ca ,,dreptul de a face ceea ce îngaduie legile”.

În Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului(1789) se subliniază:

  • societatea civilă, înţeleasă ca o comunitate de oameni liberi şi egali, există înaintea autorităţii de stat,
  • puterea de stat se fundamentează pe consensul poporului, pe contractul social.
  • opinia publică, - ,,voinţa colectivă” ce conferă legitimitate activităţii politice

Frederich Hegel - în scrierile sale se observă că termenul de societate civilă este distinct de cel de societatea politică.

Statul, ca element situat în afara esenţei societăţii civile, mai are şi alte mijloace pentru impunerea intereselor sale împotriva societăţii civile: ,,poliţia”, ,,tribunalele”, ,,administraţia” etc. În timp ce statul, remarcă Hegel, este reprezentantul intereselor generale, societatea civila pune în primul plan cetăţeanul, omul liber şi interesele particulare.

Concepte confom cărora societatea civilă se contopşte cu societatea politică:

John Locke - societatea civila se identifică cu statul, pe care îl denumeşte ,,stat civil”.

În concepţia lui Kant, ,,statul civil” este sinonim cu ,,statul politic”.