În cadrul unui regim politic democratic, între societatea politica şi societatea civila nu pot exista raporturi nici de subordonare, nici de supraordonare, ci raporturi complexe de interdependenţă, îmbrăcând şi forme contradictorii în anumite situaţii. În condiţiile respectului reciproc dintre societatea politică şi societatea civilă, se pot statornici raporturi normale, lipsite de constrângere între puterea politică şi puterea civilă, între guvernanţi şi guvernaţi. Între cele două categorii se realizează astfel sisteme de comunicare, transfer de interese. Uneori, segmente ale societăţii civile trec în sfera societăţii politice, şi invers. Unele componente ale societăţii civile, în anumite situaţii, au un caracter ambivalent, cum este, de exemplu, instituţia bisericii.