Cultura politică se caracterizează prin anumite trăsături specifice prin care se individualizează de restul culturii:
- se bazează pe un fond larg de cunoştinţe care vizează toate domeniile de activitate şi care sunt fructificate de cultura politică. O autentică cultură politică nu poate să facă abstracţie de cunoştinţe în domeniul economic, social, moral, al istoriei naţionale şi universale
- se referă la specificul valorilor şi normelor politice. Valorile politice reprezintă un raport între realităţi şi idealurile de progres ale oamenilor.
- are la bază atât mijloace şi instituţii specifice cât şi mijloace şi instituţii caracteristice întregii societăţi. Ca instituţii şi mijloacele specifice sunt: puterea, partidele, organizaţiile politice, o parte din mijloacele de informare.
- se manifestă cu precădere sub forma unor ideologii politice. Ideologia politică reprezintă un ansamblu relativ structurat de valori şi idei politice, cu caracter de grup, de clasă, ideologie care le exprimă interesele şi scopurile politice.
Cultura politică îşi îndeplineşte rolul său în societate prin anumite funcţii care au un caracter general privind întreaga societate, dar şi specifice pentru guvernanţi sau guvernaţi.
Ca funcţii generale menţionăm: funcţia informaţională, funcţia axiologică şi funcţia normativă.
- Funcţia informaţională constituie calea de transmitere spre membrii societăţii de informaţii cu privire la sistemul politic, la acţiunile politice, la valorile şi normele politice.
- Funcţia axiologică se referă la modul în care se apreciază valoarea fenomenului politic şi modalităţile concrete de constituire a sistemului de valori, precum şi a raportării acestuia la realitatea practică.
- Funcţia normativă a culturii politice priveşte modul în care sistemul de valori se converteşte în norme şi reguli menite să dea stabilitate societăţii şi să asigure funcţionalitatea sistemului social.
Ca funcţii specifice pentru guvernanţi, cultura politică include elaborarea unor programe politice corespunzătoare dezvoltării democratice a societăţii şi asigurarea transpunerii lor cât mai adecvate în practică, iar pentru cetăţeni, formarea unui comportament de respectare a normelor şi regulilor politice, a legilor ţării şi de schimbare prin metode democratice a celor care sunt apreciate că nu corespund nevoilor de progres.