Se apreciază că, o definiţie satisfăcătoare a globalizării trebuie să surprindă toate elementele referitoare la: extensiune, intensitate, velocitate şi impact, care sunt cunoscute de fapt ca dimensiuni „spaţio-temporale” ale globalizării. Globalizarea este definită ca un proces (sau un set de procese) care întruchipează o transformarea în organizarea spaţială a relaţiilor şi tranzacţiilor sociale analizate în termenii extensiunii, intensităţii, velocităţii şi impactului lor, generând fluxuri şi reţele transcontinentale sau interregionale de activitate, interacţiune şi exercitare a puterii.
Întretăind frontierele politice globalizarea este asociată atât cu deteritorializarea cât şi cu reteritorializarea spaţiului socio-economic şi politic. De vreme ce activităţile economice, sociale şi politice se întind din ce în ce mai mult pe glob, acestea nu mai rămân într-un sens semnificativ organizate conform unui principiu teritorial. În condiţiile globalizării, spaţiul economic, politic şi social „local”, „naţional” sau chiar „continental” este reconfigurat astfel încât să nu mai coincidă în mod necesar cu limitele legale şi teritoriale stabilite.
Pe de altă parte, pe măsură ce globalizarea se intensifică, aceasta generează o serie de presiuni în direcţia reteritorializării activităţii socio-economice sub forma unor mecanisme de guvernare regionale şi supranaţionale. Astfel, în opinia unor specialişti, globalizarea poate fi văzută ca un proces ateritorial întrucât cuprinde deteritorializarea şi reteritorializarea complexă a puterii politice şi economice, fiind legată de scara în expansiune a reţelelor şi circuitelor de putere.