Sub aspect istoric, Guvernul sau Consiliul de Miniştri, ca organ de sine stătător, reprezintă o creaţie a vremurilor moderne, apărută odată cu primele Constituţii, originea sa aflîndu‑se, cel puţin în ţările Europei continentale, în fostele consilii ale regelui din perioada absolutismului monarhic, Curia regis[1]. În doctrina interbelică, termenul de guvern avea mai multe accepţiuni[2].
În sens extins, termenul de guvern semnifica exercitarea suveranităţii de către titularul ei, adică suveranitatea în acţiune, care desemna cele două puteri politice: legiferarea şi menţinerea ordinii legale, aplicarea legilor în cuprinsul teritoriului.
În sens restrîns, termenul de guvern desemna numai puterea executivă ori ministerul sau cabinetul ministerial.
Stabilitatea guvernamentală, care influenţează atît acţiunea administrativă, cît şi vîrfurile ierarhiei administraţiei centrale, este condiţionată de numeroşi factori, printre care sistemul partidelor politice şi obiceiurile care se practică la constituirea guvernelor.
În ceea ce priveşte formarea şi funcţionarea guvernelor, trei aspecte prezintă interes deosebit:
— gradul de libertate privind modificarea structurii guvernamentale, ce influenţează stabilitatea administraţiei şi capacitatea ei de adaptare;
— poziţia şefului guvernului care poate fi de primus inter pares sau de adevărat conducător al politicii guvernamentale;
— modul de funcţionare a echipei guvernamentale, care condiţionează modalităţile de coordonare interministerială şi rezultatele acţiunii guvernului.
În Constituţia Republicii Moldova din 1994 cu ulterioarele modificări, Guvernul este reglementat în titlul III „Autorităţile publice“ în capitolul VI la art. 96‑103, dar prevederi cu privire la această autoritate publică sînt înglobate în capitolul VII, intitulat „Raporturile Parlamentului cu Guvernul“ (art. 104‑106/2), precum şi în capitole, cum ar fi: cel consacrat Parlamentului (art. 66, art. 73, art. 74) sau în cel consacrat Preşedintelui Republicii Moldova (art. 85, art. 88, art. 91).
[1] Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Vol. I, ed. a IV‑a. Bucureşti: ALL Beck, 2005, p. 338.
[2] Negulescu P. Tratat de drept administrativ. Principii generale. Vol. I. Ed. a IV‑a. Bucureşti: Institutul de Arte Grafice „E. Marvan“, 1934, p. 289.