1. Sistemul internaţional

Sistemul internaţional reprezintă un concept important în teoria relaţiilor internaţionale potrivit căruia lumea nu reprezintă un amalgam de state ale căror relaţii sunt determinate de factori aleatorii, ci funcţionează ca un ansamblu bine structurat, guvernat de legi obiective, de principii, de conduită (de etică limitată).

Sistemul internaţional

• nu dispune de un centru de autoritate, de o forţă care să regleze, de la centru problemele apărute, nesincronizările sistemice, deoarece
• sistemul politic internaţional este, în pofida aparenţelor, de cele mai multe ori fragmentat - nu reprezintă o unitate absolută, reprezintă o unitate în diversitate.
• deţine o tendinţă de autoreglare. Această tendinţă pare a fii ascunsă, la suprafaţă ieşind, în mod special, forţa deosebită a statelor cu potenţial reunoscut (cu potenţial în a conduce / “a domina lumea într-un moment sau altul”)
• principalul adversar al sistemului de autoreglare în plan mondial îl constituie deciziile negative, unilaterale ale unor state, al căror impact pe plan mondial poate fi devastator la un moment dat. De aceea, se impune o anume vizualizare, un control programat şi reglat prin tratate internaţionale asupra unor tendinţe.

2. Structura sistemului internaţional

Sistemele sunt alcătuite din elemente ce formază o unitate.

Unităţiile de bază (elementele) sunt statele ce se constituie în subsisteme ale sistemului mondial. Sistemul internaţional reprezintă tiparul relaţiilor dintre state.

Structura de sistem -> distribuţia puterii in cadrul sistemului (azi este una total inegală).

Din aceasta distribuţie ne apare corectă explicaţia celor care vorbesc despre structura unipolară a unui sistem internaţional deoarece în cadrul ei există o singură putere de valoare maximă.

Apoi sunt cei care vorbesc despre structuri bipolare: fiind vorba despre două centre importante de putere sau “două ţări mari sau două sisteme de alianţe bine închegate”.

Structurile multipolare sistemice cu trei sau mai multe centre de putere, unde există un număr mare de ţări aproximativ egale ca potenţial, dar în care este evidentă distribuţia dispersată a puterii.

3. Societatea mondială

Societatea internaţională nu este o socitate ca oricare alta, pentru că e cea mai cuprinzătoare formă de societate de pe pământ. Ea are patru caracteristici:

1. este unica compusă din societăţi mult mai complet organizate numite state. Statele sunt membrii ei de prim ordin şi nemijlociţi chiar dacă într-un anume sens membrii ei fundamentali sunt indivizii, oamenii (unicitate).
2. numărul membrilor este întotdeauna mai mic decât cel al unei societăţi umane clasice, decât membrii unei societăţi naţionale. În acest caz, aproape toate societăţile naţionale îşi numără membrii în milioane.
3. membrii societăţii internaţionale sunt mult mai eterogeni decât indivizii unei societăţi naţionale, iar eterogenitatea lor este legată de un număr mic.
4. membrii societăţii internaţionale sunt, în general, nemuritori.