Într‑o viziune generală, Guvernul are sarcina de a realiza politica naţiunii, el este iniţiatorul, modelatorul şi executantul măsurilor de redresare economică, scădere a inflaţiei şi stabilitate economică, răspunde de ordinea publică, de apărarea naţională sau de raporturile statului pe care‑l guvernează cu alte state[1].
Din perspectiva dreptului comparat, din punctul de vedere al extinderii rolului Guvernului, se distinge între constituţiile care stabilesc un rol trihotomic (politic, legislativ şi administrativ), constituţii care stabilesc un rol dihotomic (politic şi administrativ) şi constituţii care stabilesc un rol exclusiv politic sau un rol exclusiv administrativ[2].
În ceea ce priveşte rolul politic al Guvernului, în statele europene se disting două mari situaţii. Astfel, pe de‑o parte, există state în care Guvernul stabileşte exclusiv liniile politicii naţiunii pe plan intern şi extern, realizarea acestei politici fiind supusă controlului parlamentar, precum în Franţa, în Germania sau în Grecia, iar, pe de altă parte, există state în care Guvernul conduce chiar politica generală a ţării, în limitele stabilite de Parlament.
Din conţinutul art. 96 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova rezultă că Guvernul are un dublu rol: politic şi administrativ. Conform acestei dispoziţii, „Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice“.
Guvernul reprezintă indiscutabil o autoritate a administraţiei publice centrale, care intră în componenţa celei de‑a doua verigi a puterii în stat, puterea executivă. Guvernul, deşi constituie o expresie a intereselor politice parlamentare, fiind prin aceasta o instituţie politică, reprezintă, în esenţă, o autoritate statală. Este motivul pentru care în doctrină sînt identificate două categorii de acte ale Guvernului: acte de guvernămînt (acte politice prin excelenţă) şi acte pur administrative (actele prin care se rezolvă problemele tehnico–organizatorice) ale administraţiei publice.
Raţiunea fundamentală a Guvernului o reprezintă asigurarea realizării liniilor politice interne şi externe ale ţării, ceea, ce sub aspect juridic, este concretizat în iniţierea proiectelor legislative, adoptarea de hotărîri pentru aplicarea acestora, iar administraţia publică, a cărei conducere generală este realizată de Guvern, are drept scop tocmai îndeplinirea acestor valori politice.
Rolul politic al Guvernului se exprimă nu numai în sfera exclusiv executivă, ci şi prin colaborarea cu celelalte autorităţi publice, din care hotărîtoare este acţiunea sa în sfera puterii legislative prin exercitarea iniţiativei legislative, raporturilor cu Parlamentul, delegarea legislativă (art. 106/2 din Constituţia Republicii Moldova).
În timp ce utilizarea verbului „a aproba“ ar fi avut semnificaţia unei implicări a Parlamentului şi în procesul de realizare a liniilor politice concretizate în programul de guvernare, noţiunea folosită cea de „acceptare“ semnifică acceptarea în bloc a programului de guvernare[3]. Din prevederile art. 98 alin. (2) reiese că Parlamentul, prin votul de încredere programului de activitate, îşi exprimă doar încrederea în acest program, încredere pe care o poate retrage oricînd, prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, dacă motivele pentru care fusese acordată la învestitură au dispărut ulterior.
Deci îndeplinirea programului de guvernare depinde esenţial de sprijinul de care beneficiază Guvernul în Parlament. Programul de guvernare nu leagă majoritatea parlamentară prin votul căreia Guvernul a fost învestit. Acesta îi va putea retrage sprijinul acordat dacă, în virtutea mandatului reprezentativ al parlamentarilor, va considera că interesele ţării o cer[4].
Între Guvern şi toate celelalte autorităţi ale administraţiei publice se stabilesc raporturi de drept administrativ, care pot fi: de subordonare (faţă de ministere şi preşedinţii raioanelor), de colaborare (faţă de autorităţile administraţiei publice autonome etc.) şi de tutelă administrativă (faţă de autorităţile administraţiei publice locale).
Deci, Guvernul este un organ al administraţiei publice cu competenţă materială şi teritorială generală care exercită, potrivit legii, următoarele funcţii: de strategie, de reglementare, de administrare a proprietăţii statului, de reprezentare şi de autoritate de stat.
[1] Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Op. cit. (2005), p. 358.
[2] Ibidem, p. 359.
[3] Preda M., Vasilescu B. Drept administrativ. Partea specială. Op. cit., p. 68.
[4] Constantinescu M., Iorgovan A. în colectiv. Constituţia României — comentată şi adnotată. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial“ al României, 1992, p. 266.