Drept

• Politica vamală este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului.
• Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie.

Procesul creşterii nivelului economic al ţării este influenţat şi de activitatea organelor vamale, de aceea activitatea vamală trebuie să se caracterizeze prin integritate, transparenţă şi profesionalism.

Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, sau ale căror regim vamal se modifică, sînt supuse operaţiunilor vamale, şi anume:

• vămuirea;
• perfectarea declaraţiilor vamale;
• controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport;
• controlul corporal;
• controlul evidenţei contabile;
• perceperea drepturilor de import şi de export;
• alte acţiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

Vămuirea este procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport întru-un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în conformitate cu prevederile legislaţiei. Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi cele de frontieră, în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor. Pînă la efectuarea vămuirii, agentul economic trebuie să efectueze operaţiuni prealabile pentru a accelera traficul de mărfuri. Aceste operaţiuni prevăd: înregistrarea agentului economic ca subiect al activităţii economice externe, obţinerea certificatelor şi licenţelor necesare desfăşurării activităţii acestuia, înştiinţarea organului vamal despre trecerea frontierei, plasarea mărfurilor în depozitele provizorii, prelevarea probelor şi mostrelor mărfurilor.

În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei). În dependenţă de poziţia tarifară a mărfii se încasează şi

drepturile de import şi de export corespunzătoare unei anumite poziţiei tarifare. Conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 26.01.2004, fiecare marfa are o anumită poziţie tarifară. Nomenclatorul mărfurilor se aplică pe teritoriul Republicii Moldova cu scopul reglementării tarifare şi netarifare a activităţii economice externe, îmbunătăţirii evidenţei statistice şi a schimbului de informaţie statistică referitoare la circulaţia mărfurilor pe plan intern şi extern.

Pentru a simplifica determinarea poziţiei tarifare a mărfii şi pentru a asigura compatibilitatea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene apare necesitatea aderării Republicii Moldova la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La această convenţie au aderat circa 140 de ţări, iar criteriul de clasificare a mărfurilor este gradul de prelucrare combinat cu originea mărfurilor. O altă modalitate de eliminare a posibilităţii de determinare incorectă a poziţiei tarifare a mărfii este crearea de laboratoare vamale pentru expertiza şi examinarea mărfurilor. Existenţa laboratoarelor vamale ar contribui la accelerarea traficului de mărfuri, la optimizarea controlului vamal şi la asigurarea eficienţei activităţii vamale. Implementarea acestor măsuri ar contribui şi la determinarea corectă a originii mărfii. Originea mărfii este importantă în cadrul aplicării măsurilor tarifare, deoarece mărfurile ce se importă din ţările cu care Republica Moldova are încheiat acord privind crearea zonei de comerţ liber (statele- membre ale CSI şi România) şi care sînt însoţite de certificate de origine, sînt scutite de la achitarea taxei vamale (mărimea acesteia variind între 0%-15% din valoarea în vamă a mărfii).

La vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale acceptă spre perfectare declaraţiile vamale, cu condiţia prezentării de către agenţii economici a unui şir de documente. Dintre aceste documente menţionăm doar cele mai principale:

1. contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;
2. documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate):

• la transportarea cu transportul aerian - scrisoarea de trăsură (fraht), prevăzută de Convenţia privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaţionale aeriene, Varşovia, 12.10.29;
• la deplasarea cu transportul auto:
• scrisoarea de trăsură internaţională, prevăzută de Convenţia internaţională cu privire la contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto, Jeneva, 12.05.56;
• carnetul TIR, prevăzut de Convenţia internaţională cu privire la transportul internaţional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 14.11.75;
• la deplasarea cu transportul feroviar - scrisoarea de trăsură, prevăzută de Acordul internaţional privind transportul internaţional de mărfuri pe calea ferată, intrat în vigoare la 01.11.51;
• la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval - conosamentul prevăzut de Convenţia ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor, Hamburg, 1978;

1. documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro- formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);
2. licenţe;
3. autorizaţii;
4. certificate de conformitate;
5. certificate de origine.

O altă etapă a operaţiunilor vamale constă în efectuarea controlului vamal. Controlul vamal constă în îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Controlul vamal se efectuează în zonele de control vamal create atît la frontieră, cît şi în interiorul republicii. La frontiera republicii în zona de control vamal îşi exercită funcţiile organele vamale, trupele de grăniceri, instituţia bancară care este abilitată cu dreptul de a încasa drepturile de import şi de export, precum şi serviciile auxiliare de control (Serviciul veterinar, Serviciul fitosanitar, Inspectoratul transporturilor auto, Inspectoratul ecologic, Inspectoratul sanitar).

În scopul intensificării controlului persoanelor fizice şi juridice, mijloacelor de transport şi mărfurilor, precum şi pentru combaterea contrabandei şi reducerii timpului de vămuire a mărfurilor, Serviciul Vamal a implementat la 2 birouri vamale (Sculeni şi Leuşeni) Sistemul Informaţional Automatizat "Frontiera" - un sistem automatizat unic integrat de evidenţă şi control a persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor, care trec frontiera de stat a Republicii Moldova. Acest sistem prevede totodată şi utilizarea bonului unic de plată, care constituie un document centralizator al plăţilor, impozitelor încasate la frontiera de stat a Republicii Moldova. În baza bonului unic de plată se percep drepturile de import şi de export, plăţile şi taxele obligatorii percepute de către: Inspectoratul transportului auto; Serviciul veterinar; Serviciul fitosanitar; Serviciul sanitaro-epidemiologic; Inspectoratul Ecologic de Stat. Prin intermediul "bonului unic" sistemul contribuie la simplificarea procedurilor la frontiera republicii, precum şi la reducerea timpului necesar trecerii frontierei.

În prezent exercitarea atribuţiilor de serviciu şi efectuarea controlului vamal eficient se efectuează în condiţii, cînd organele vamale nu deţin spaţii suficiente pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor vamale. De aceea este necesară asigurarea organelor vamale cu baza tehnico-materială pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor, ceea ce va contribui la acumularea veniturilor suplimentare în bugetul de stat şi la accelerarea traficului de mărfuri în comerţul internaţional.

În afară de aceasta, organele vamale nu dispun de un centru de expertiză care ar permite determinarea rapidă şi eficientă a calităţii mărfii, precum şi a codului tarifar al acesteia. Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova este un act normativ foarte complex şi voluminos, iar la unele mărfuri din cauza neclarităţii prevederilor este greu de determinat precis şi corect poziţia tarifară a mărfii.

O altă problemă o reprezintă termenul de verificare a declaraţiei vamale destul de mare, mai ales dacă se compară fluxurile de mărfuri ale Moldovei şi, de exemplu, cele din ţările Uniunii Europene. Deseori se înregistrează staţionări îndelungate a mărfurilor şi mijloacelor de transport. Aceste staţionări au loc atît la frontiera republicii, cît şi în interiorul ţării (la terminalele vamale). În acest sens, este necesară stabilirea timpului limită (sau timpului recomandat) la o unitate de transport pentru efectuarea operaţiunilor vamale la frontiera republicii. Utilizarea acestor limite de timp ar contribui la accelerarea operaţiunilor de vămuire şi la facilitarea traficului de mărfuri la frontiera Republicii Moldova.