Taxa vamală reprezintă un impozit care se aplică mărfurilor trecute peste graniţa vamală a unei ţări.
Precizăm:
- natura de impozit indirect
- noţiunea de graniţă sau frontieră vamală
Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice acestuia, respectiv forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elemente de stabilire identificate într-o procedură specială denumită procedura vamală, şi mai ales caracterul unilateral al obligaţiei.
Taxele vamale constituie un impozit indirect, deoarece cel care le suportă este întotdeauna consumatorul final şi nu plătitorul lor, deoarece ele se găsesc în preţul de vânzare al produselor pe piaţă.
În ceea ce priveşte celălalt aspect – al graniţei – potrivit reglementărilor în vigoare la trecerea frontierei de stat mărfurile se supun reglementărilor vamale, adică perceperii de taxe vamale.
Nu în toate cazurile frontiera de stat coincide cu frontiera vamală. De exemplu, în cazul zonelor libere, caz în care mărfurile nu sunt considerate ca fiind intrate pe teritoriul vamal al României, se vor datora taxe vamale numai în cazul depăşirii zonei libere, deşi frontiera de stat în sens strict fusese deja depăşită chiar înainte ca mărfurile să fi ajuns în zona liberă respectivă.
Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică, neîndeplinirea ei atrăgând răspunderea juridică, dar şi posibilitatea executării silite a acesteia.
Forma de concretizare a acestei obligaţii este forma bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă fiscală – act juridic prin care se constată şi individualizează obligaţia bănească a fiecărui subiect taxabil.
Creanţa fiscală se naşte ca efect al raportului juridic fiscal, stabilit între stat pe de o parte sau unităţile administrativ teritoriale şi contribuabil pe de altă parte.