- După scop:
- taxe vamale fiscale: se percep având ca scop procurarea de venituri către stat, motiv pentru care acestea nu au un cuantum prea mare, de regulă între 10 şi 30%;
- taxe vamale protecţioniste (prohibitive): au ca scop crearea unei bariere pentru produsele străine, astfel încât producţia internă să fie protejată;
- taxe vamale preferenţiale: acordă preferinţă comerţului cu anumite state sau cu anumite mărfuri; ele sunt acordate de statele donatoare de preferinţă;
- taxe vamale de retorsiune (de răspuns): sunt instituite ca răspuns dat altui stat care dintr-un motiv oarecare impune restricţii la importuri de mărfuri.
- După modul de percepere (aşezare a impunerii):
- taxe vamale specifice: constau în perceperea unei sume raportată la o anume unitate de măsură;
- taxe vamale ad valorem: reprezintă un anumit procent din valoarea mărfurilor;
- taxe vamale alternative: se stabilesc în funcţie de preţul produselor pe piaţa internă;
- taxe vamale compuse (mixte): reprezintă o combinaţie între o taxă ad valorem şi o taxă specifică, aplicată prin însumare;
- taxe vamale sezoniere: sunt practicate de ţările UE în cadrul politicii agrare, acestea fiind mai mari la începutul sezonului pentru a stimula producţia proprie şi mai mici la sfârşitul sezonului pentru a permite importul.
- După modul de stabilire:
- taxe vamale autonome care sunt fixate prin decizia unui stat, fiind opozabile celorlalte state;
- taxe vamale convenţionale care sunt valabile numai faţă de statul cu al cărui consimţământ au fost fixate.
- După obiectul impunerii distingem:
- taxe vamale de import;
- taxe vamale de export;
- taxe vamale de tranzit.
Taxele vamale de import sunt cele mai răspândite şi au cel mai ridicat randament fiscal, deoarece în condiţiile relaţiilor de complementaritate tot mai accentuate dintre economiile ţărilor, sporesc importurile de materii prime, materiale, produse manufacturate, etc.
Natura economică a taxei vamale de import este similară cu aceea a taxelor de consumaţie percepute asupra mărfurilor din producţia autohtonă. Perceperea lor conduce la majorarea preţului produsului importat, care astfel ajunge la un nivel ce depăşeşte frecvent preţul acestuia din ţara exportatoare.
În general, nivelul taxelor de import este determinat de raportul cerere şi ofertă din ţara importatoare, dar şi de coordonatele politicii economice şi a celei fiscale pe care această ţară o promovează.
Taxele vamale de export au o răspândire mai restrânsă, fiind utilizate mai ales de statele care deţin monopolul natural al unor resurse minerale sau de materii prime ori monopolul de fabricaţie la unele produse manufacturare. De altfel, statele sunt interesate în încurajarea exportului de mărfuri, deoarece acesta constituie în majoritatea cazurilor cel mai important mijloc de realizare al resurselor valutare. Aşadar, atunci când se percep, acestea au fie un caracter pur fiscal, fie unul economic.
Taxele vamale de tranzit au aplicabilitate foarte restrânsă, deoarece statele sunt interesate să încurajeze tranzitul de mărfuri pentru a obţine venituri în valută sub forma taxelor pentru transportul acestor mărfuri pe căi ferate, rutiere sau pe apă.
Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesul pentru dezvoltarea exportului, România utilizează numai taxe vamale de import, care sunt stabilite şi percepute în conformitate cu tariful vamal de import.