Normele juridice, ca elemente constitutive ale dreptului, instituite de puterea publică sau recunoscute de către aceasta, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului, sunt strâns legate între ele, alcătuind un tot unitar, oricât de deosebite ar fi prin conţinut. Un ansamblu distinct de norme juridice, care se leagă organic între ele şi reglementează relaţii sociale care au acelaşi obiect şi utilizează aceeaşi metodă de reglementare, formează ramura de drept. Ramurile de drept se găsesc într-o strânsă interdependenţă, nefiind izolate unele de altele.
Întrucât dreptul public priveşte constituirea statului şi a puterilor publice, raporturile dintre stat şi particulari şi, în general, toate actele făcute de persoanele care lucrează în vederea unui interes general în virtutea unei delegări directe sau indirecte a statului, se poate include ramura dreptului vamal în dreptul public.
Pornind de la faptul că actul vamal este deosebit de complex, deoarece în procesul activităţii vamale se adună aplicarea mai multor dispoziţii reglementate de alte ramuri ale dreptului ce fac parte din sistemul dreptului românesc, se poate spune că dreptul vamal se află într-o strânsă interferenţă cu acestea. Se observă, astfel, că dreptul vamal are o multitudine de legături cu ramuri de drept cum sunt: dreptul financiar, dreptul administrativ, dreptul transporturilor, dreptul comercial şi dreptul comerţului internaţional, dreptul mediului înconjurător, dreptul concurenţei, dreptul comunitar, dreptul internaţional privat, dreptul civil etc..
Drept financiar-drept vamal
Relaţiile financiare din zilele noastre, cum de altfel şi cele vamale, reprezintă rezultatul unui proces istoric complex, care a fost şi este influenţat de evoluţia economico-sociale, astfel că gradul de dezvoltare a relaţiilor financiare este strâns legat de nivelul şi evoluţia statului. Odată cu instituirea forţei publice statale a apărut şi necesitatea unor mecanisme de procurare a mijloacelor materiale şi băneşti pentru întreţinerea structurilor acesteia.
Dreptul financiar este definit ca fiind ansamblul unitar de norme juridice care reglementează relaţiile financiare, ca relaţii sociale, în formă economică, de formare, administrare, întrebuinţare şi control al resurselor financiare publice, aparţinând statului, colectivităţilor locale şi instituţiilor publice.
Dreptul financiar cuprinde norme juridice relative la constituirea fondurilor şi contribuţiilor cuvenite bugetului public, la reglementarea cheltuielilor bugetare, la relaţiile – care derivă din aceste norme – dintre stat şi autorităţile colectivităţilor locale, pe de o parte, şi persoanele fizice sau juridice, pe de altă parte, el nelimitându-se numai la norme juridice referitoare la impozite, taxe, contribuţii, ci cuprinde şi norme în conformitate cu care statul îşi asigură sub orice formă resursele financiare.
Întrucât dreptul vamal îndeplineşte activităţi menite să conducă la alimentarea bugetului de stat sub forma perceperii taxelor vamale, el este strâns legat de dreptul financiar.
Mecanismul sistemului vamal este creat şi „operează direct în acest domeniu, în legătură cu întregul sistem financiar instituit de stat la un moment dat”. În această perspectivă, se observă că finalitatea dreptului vamal obţinută prin împlinirea scopului său este în fapt izvor material pentru ramura dreptului financiar.
Drept administrativ – drept vamal
Dreptul administrativ care pune în lucrare principiile constituţionale privind organizarea şi desfăşurarea administraţiei de stat, a aşa-numitelor „servicii publice”, este definit ca fiind acea ramură a dreptului public ce reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi cele de natură conflictuală, dintre autorităţile administraţiei publice sau alte autorităţi statale, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte.
Legătura dreptului vamal cu dreptul administrativ este determinată prin prisma acelor raporturi – numite „de administraţie activă” – care privesc aplicarea legii şi prestarea de servicii publice, în limitele legii, de către structuri statale şi alte subiecte publice şi care devin un adevărat drept comun pentru dreptul vamal. Natura diferită a normelor prin care este reglementat dreptul vamal faţă de cea a normelor administrative, precum şi deosebirea de relaţii sociale reglementate, fac ca dreptul vamal să capete o diferenţă specifică.
Dreptul transporturilor – dreptul vamal
Sistemul transporturilor reprezintă o ramură importantă a producţiei materiale, indispensabile unei societăţi civile moderne, obiectul activităţii de transport constituindu-l deplasarea în spaţiu de mărfuri şi călători supuse contractului de transport. Deplasarea în spaţiu de mărfuri reprezintă prelungirea procesului de producţie, pe care îl continuă şi desăvârşeşte, astfel că activitatea de transport adaugă la valoarea mărfurilor, contribuind în acest mod la formarea venitului naţional.
În procesul de executare a actului vamal sunt operante o serie de dispoziţii interne şi reglementări internaţionale care privesc transportul mărfurilor pe calea ferată, pe căile rutiere, navale sau aeriene, astfel că şi această ramură a dreptului românesc se află în strânsă concordanţă cu dreptul vamal. În ce priveşte desfăşurarea transportului în regim internaţional, la încheierea unui contract de transport este important ca părţile să negocieze şi clauze care cuprind obligaţiile transportatorului privitoare la operaţiunile de tranzit prin vamă sau asumarea riscurilor pentru întârzierile impuse de formalităţile vamale de la punctele de frontieră prin care trece marfa.
Dreptul comerţului intern şi internaţional – dreptul vamal
Domeniul dreptului comercial român, ca ramură a dreptului privat, cuprinde ansamblul normelor legale care reglementează actele şi faptele de comerţ şi statutul juridic al comerciantului.
Globalizarea comerţului – trăsătură definitorie a societăţii umane – şi-a abandonat frontierele naţionale şi a pătruns pe acele pieţe unde cererea de produse şi valori este remuneratorie. Complexitatea operaţiunilor comerciale cu elemente de extraneitate conduce uneori la situaţii în care mărfurile unui comerciant se află, depozitate sau în tranzit, în ţări străine.
Dreptul comerţului internaţional este format din raporturile juridice comerciale la care participă persoane străine. Dacă părţile aleg legea română ca lex causae, raporturile sunt guvernate de Codul comercial, precum şi de norme cuprinse în convenţii internaţionale. Ţinând cont de raporturile cu elemente de extraneitate la care participă comercianţii, se poate afirma că dreptul vamal îşi găseşte aplicare în domeniul practicilor comerciale pe plan intern şi internaţional.
Este de neconceput ca desfăşurarea comerţului să se facă fără cunoaşterea şi, mai ales, fără respectarea dispoziţiilor legale fiscale şi vamale, întrucât profitul comercianţilor este suspus impozitării directe, operaţiunilor comerciale (livrările de bunuri mobile şi prestările de servicii) sunt impozitate indirect, prin taxa pe valoare adăugată, în timp ce importurile sunt supuse taxelor vamale. Reglementările vamale interne şi internaţionale referitoare la conduita comercianţilor sau la bunurile ce trec peste graniţă afectează desfăşurarea circulaţiei bunurilor într-o mare măsură.
Din practica relaţiilor comerciale s-a constatat că orice schimbare în politica vamală atrage imediat şi o schimbare a politicii desfăşurării activităţii sale comerciale, indiferent de sfera spre care este centrată afacerea sa – industrie, servicii, comerţ – şi indiferent de regimul sub care se derulează activitatea sa – intern sau internaţional.
Dreptul mediului înconjurător, dreptul concurenţei şi dreptul comunitar – dreptul vamal
Se pot distinge serioase legături între dreptul vamal şi aceste ramuri de drept, deşi aparent ar fi distincte de acesta.
În ceea ce priveşte dreptul mediului, toate ţările trebuie să adopte norme juridice adecvate scopului de cooperare pentru soluţionarea problemelor legate de mediul înconjurător, în cadrul cărora un loc însemnat îl au reglementările vamale, pentru că acestea impun sancţiuni radicale contra circulaţiei de produse poluatorii (deşeuri şi substanţe toxice).
Dreptul comunitar şi dreptul concurenţei se regăsesc în contractul cu dreptul vamal, în special în practicile protecţioniste la care recurg unele state (în special din Uniunea Europeană) sau grupuri de state pentru a-şi proteja propriile pieţe de invazia unor produse mai ieftine, dar mai puţin competitive, sau împotriva altor practici comerciale neconcurenţiale. Pentru a realiza o astfel de protecţie, reglementările vamale sunt chemate să dea expresie juridică voinţei de stat sau de grupare de state reţinută de obicei în tratate şi acorduri internaţionale.