Normele juridice, având un caracter abstract, se realizează prin intermediul raporturilor juridice, raportul juridic fiind definit ca un raport social, concret-istoric, voliţional, reglementat de norma juridică, în cadrul căruia participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi obligaţii prin exercitarea cărora se realizează finalitatea normei juridice.
Faptele juridice, ca izvoare ale raportului juridic de drept vamal, reprezintă acele împrejurări care, potrivit legii, dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, provocând, prin aceasta, anumite consecinţe juridice. Faptele juridice pot îmbrăca forma evenimentelor sau a acţiunilor umane. Evenimentele sunt împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor, iar acţiunile umane reprezintă acele manifestări de voinţă ale oamenilor, cu caracter licit sau ilicit, şi pot fi constitutive, modificatoare, instinctive sau impeditive.
Raporturile juridice de drept vamal sunt acele raporturi cu structură specifică, care apar în cursul realizării actului vamal în sine, natura raportului de drept vamal fiind patrimonială.
Subiecţii principali ai raportului juridic de drept vamal sunt, pe de o parte, organele vamale – ca reprezentanţi ai statului, mai exact ai organelor financiare ale acestuia, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau juridice, importatori, exportatori sau reprezentanţi ai acestora.
Particularităţile raportului juridic de drept vamal
O particularitate distinctă a raportului juridic de drept vamal o constituie faptul că acesta este un raport juridic de putere prin instituirea statului – reprezentat prin organul vamal abilitat să acţioneze în numele lui pentru aplicarea legislaţiei vamale – în poziţia de beneficiar unic al executării obligaţiei patrimoniale din acest raport, şi nu numai, el având în sfera reglementărilor vamale, şi o funcţie de garant şi apărător al respectării conduitei impuse. Suntem astfel în faţa aplicării regimului juridic de drept public prin existenţa acestei poziţii juridice inegale a părţilor, opuse egalităţii prevăzute de regimul de drept privat, la fel ca în cazul raportului juridic de drept financiar.
Astfel, structura raportului juridic bugetar, cu subiectele, conţinutul şi obiectul lui, poate constitui un punct de plecare în practica socială ce generează raporturile juridice de drept vamal.
Conţinutul raportului juridic de drept vamal este format din ansamblul drepturilor, prerogativelor, obligaţiilor pe care subiecţii participanţi la înfăptuirea actului vamal le au în baza legii.
În legătură cu obiectul raportului juridic de drept vamal, acesta priveşte stabilirea legalităţii operaţiei vamale şi finalizarea acesteia prin încasarea de către stat a drepturilor ce i se cuvin şi prin satisfacerea cerinţelor importatorului, exportatorului sau persoanei fizice în îndeplinirea solicitărilor din declaraţia adresată organelor specializate din domeniul vamal.
Funcţia complexă a raportului juridic de drept vamal face ca aceasta să fie diferit de raportul juridic financiar, astfel că prin reglementarea raporturilor juridice de drept vamal nu se urmăreşte doar obţinerea de venituri fiscale, ci şi crearea de către stat a unui instrument de coordonarea a activităţii de comerţ exterior, considerându-se că prin intermediul resorturilor de politică vamală pot fi încurajate anumite importuri, descurajate altele, se favorizează exportul, se pot promova sau nu relaţii comerciale cu anumite pieţe (naţionale sau regionale), pot fi protejate anumite activităţi ale agenţilor economici interni împotriva concurenţei partenerilor din exterior, de natură să împiedice dezvoltarea unui sector al producţiei sau al desfăşurării acestora.
O altă particularitate a raportului juridic de drept vamal o constituie faptul că acesta nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă, adică la încheierea operaţiunii, existând situaţii intermediare în care unele drepturi şi obligaţii ale organelor vamale ori ale importatorilor sau exportatorilor se extind dincolo de înfăptuirea actului vamal, situaţii cum ar fi regimul de antrepozitare, de tranzitare sau dreptul organelor vamale de a controla la agenţii economici operaţiunile vamale într-o perioadă de 5 ani.
Organele vamale, purtătoare ale autorităţii se stat, acţionează şi în scopul de a preveni şi de a descoperi fraudele comerciale de natură vamală, precum şi infracţiunile de o asemenea natură.
Raportul juridic de drept vamal prezintă unele elemente specifice referitoare la taxe proprii, concepte şi terminologie proprie, materie impozabilă, precum şi reglementare proprie.
În ceea ce priveşte taxele din domeniul vamal, acestea au fost clasificate în literatura de specialitate după mai multe criterii, astfel:
- după obiectul impunerii, în:
- taxe de import;
- taxe de export;
- taxe de tranzit.
- după scopul impunerii:
- taxe vamale protecţioniste;
- taxe vamale cu caracter fiscal.
- după modul de percepere se împart în:
- taxe specifice;
- taxe ad valorem;
- taxe mixte.
- după modul de fixare:
- taxe autonome;
- taxe convenţionale;
- taxe preferenţiale;
- taxe de retorsiune (antidumping şi compensatorii).
- după gradul de protecţie, se împart în:
- taxe literale;
- taxe egalizatoare;
- taxe restrictive;
- taxe prohibitive.
Un alt element specific al raportului juridic de drept vamal se referă la existenţa unor concepte şi termeni specifici utilizaţi numai în această sferă a dreptului vamal, care au apărut în practica din acest domeniu, fie prin uzanţe îndelungate, fie prin preluarea lor din legislaţia internaţională cu conţinut vamal, cum ar fi:
- teritoriul vamal,
- politică vamală,
- regim vamal,
- zonă de comerţ liber,
- uniune vamală, etc.
În considerarea ideii că dreptul vamal este o ramură distinctă de drept vin şi constatările că în domeniul vamal există un mare volum al legislaţiei cu caracter specific, relaţiile sociale din domeniul vamal dobândind caractere proprii şi de o deosebită complexitate, iar multe probleme din această sferă nefiind încă clarificate. După 1990, întrucât a fost necesar ca activitatea vamală să fie apreciată dintr-o nouă perspectivă, dreptul vamal ar trebui să fie văzut ca o ramură de sine stătătoare, cu norme şi instituţii specifice, fiind imperios necesară edictarea de reglementări specifice care pot duce la întărirea sistemului vamal din România şi asigurarea unor condiţii mai bune pentru desfăşurarea raporturilor de drept vamal.