În noul Cod vamal al României este prevăzut un capitol privind drepturile şi
obligaţiile persoanelor în ceea ce priveşte reprezentarea acestora. Astfel, în art. 31
C.vamal este prevăzut faptul că orice persoană îşi poate desemna un reprezentant în
relaţia sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile
prevăzute în reglementările vamale.
Reprezentarea poate fi directă sau indirectă. În cazul reprezentării directe, reprezentantul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane. În cazul reprezentării indirecte, reprezentantul acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane, reprezentantul trebuie să fie stabilit în România, cu următoarele excepţii:
- în cazul declarării mărfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporară;
- în cazurile când mărfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.
Reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în condiţiile prevăzute de Regulamentul vamal. Acesta are obligaţia să declare că acţionează pentru persoana care l-a împuternicit, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă şi să fie învestit cu putere de reprezentare.
O persoană care nu declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane sau care declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane fără a fi împuternicită să facă aceasta, se consideră că acţionează în nume propriu şi pe contul său. Autoritatea vamală poate cere oricărei persoane care declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane să facă dovada calităţii şi capacităţii sale de a acţiona ca reprezentant.
În Codul vamal este prevăzut că „autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii
vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din ţară”.
În completare, art. 10 din H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V. prevede că atribuţiile, sarcinile şi răspunderile structurilor funcţionale din aparatul central, precum şi din unităţile subordonate, se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de vicepreşedintele ANAF care conduce ANV, iar atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului din structura autorităţii vamale se stabilesc prin fişa postului, în conformitate cu aceasta. Răspunderea personalului ANV este cea prevăzută de O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2004, O.U.G. nr. 92/2003 (modificată şi completată prin O.U.G. nr. 88/2010) privind Codul de procedură fiscală, republicată, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, şi de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (cu modificările şi completările ulterioare: O.U.G. nr. 65/2005 şi O.U.G. nr. 55/2006, plus modificările aduse de noul Cod al Muncii din 8 martie 2011).
Prin interpretarea corectă a dispoziţiilor din Codul vamal „se clarifică o problemă
mult discutată, şi anume cea referitoare la politica vamală”, reliefând faptul că autoritatea vamală nu exercită politica vamală a statului, ci exercită în cadrul politicii vamale a statului atribuţiile conferite prin reglementări vamale. În aplicarea politicii vamale realizată în general de stat, un segment revine autorităţii vamale, împuternicite să exercite o serie de atribuţiuni localizate la operaţiunile de vămuire, de percepere a taxelor vamale. Autoritatea vamală se confruntă cu o gamă diversă de fenomene şi procese, prin exercitarea atribuţiunilor directe de aplicare a legislaţiei vamale, fiind depozitara unor date privind operaţiunile de import-export, iar toate acestea îi permit desprinderea unor concluzii necesare actului de decizie în materia politicii vamale.
Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C.vamal, „operaţiunea de vămuire se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autorităţii Naţionale a Vămilor”.
Controlul vamal corporal este necesar dacă ţinem cont de amploarea pe care au luat-o astăzi traficul ilicit de droguri, actele de contrabandă cu obiecte de patrimoniu, traficul de bancnote false, precum şi alte infracţiuni. Sunt cazuri în care, în aceste situaţii, persoanele ce trebuie supuse acestui fel de control vamal invocă în mod eronat instrumente juridice internaţionale referitoare la drepturile omului sau diverse cetăţenii. Este necesar astfel ca, în exercitarea acestei atribuţiuni, pe lângă prevederile din Regulamentul vamal, să existe şi un procedeu care să nu aducă atingere demnităţii persoanei sau chiar să înlăture vreun abuz privind acest aspect.
Întrucât autoritatea vamală participă la lupta împotriva traficului cu substanţe stupefiante, aceasta poate efectua, în cadrul controlului vamal, şi un examen de investigaţie medicală, asimilat cu o percheziţie corporală, care poate fi efectuat numai cu consimţământul persoanei în cauză sau cu aprobarea Parchetului, în caz de refuz al persoanei. Această situaţie este prevăzută de art. 10 C.vamal:
Alin. (3) din acest articol stipilează: “Când există indicii temeinice de fraudă, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienă şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată. Se consideră că există indicii temeinice de fraudă în situaţiile când agentul vamal:
- descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenţa unor mărfuri nedeclarate sau ascunse;
- deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a săvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale;
- posedă date că persoana controlată a săvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;
- constată comportamente neobişnuite din partea persoanei controlate.
Alin. (4): Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevăzute în Codul de procedură penală”.
Art. 11.(1) “Autoritatea vamală, când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunşi în corpul lor, poate, pe baza consimţământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală”.
Alin. (2) art. 11: “În caz de refuz, agentul vamal solicită parchetului în a cărui rază de competenţă se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale”.
Acest text pune în discuţie respectarea strictă a legalităţii, înlăturarea oricăror abuzuri, creând posibilitatea ivirii unor probleme. În cazul în care persoanele în cauză îşi dau consimţământul pentru supunerea la examenul de investigare medicală, problema va fi rezolvată pe cale amiabilă.
Situaţia este dificilă în cazul în care avem de-a face cu un refuz, pentru că în această situaţie trebuie ca acţiunea să fie întreprinsă numai când există informaţii sigure despre persoanele respective. De asemenea, Codul de procedură penală nu conţine dispoziţii referitoare la competenţa persoanelor care se pot adresa parchetului pentru emiterea autorizării necesare pentru examinarea medicală şi reţinerea persoanei şi astfel trebuie reglementată această competenţă din punct de vedere procedural.
Referitor la reţinerea persoanei, menţionăm că această instituţie este prevăzută în
Codul de procedură penală la art. 143-144, potrivit cărora această măsură poate fi luată de către organul de cercetare penală şi poate dura cel mult 24 de ore. Aceste cazuri trebuie rezolvate în colaborare cu organele de frontieră, care sunt organe de cercetare penală, cu respectarea tuturor procedurilor legale, pentru a se putea înlătura astfel orice fel de abuzuri şi ilegalităţi din partea agenţilor autorităţii vamale.
Deşi legislaţia actuală nu permite organelor vamale să procedeze la reţinerea
persoanei decât pentru perioada de timp când asupra acesteia se exercită controlul vamal,
această reglementare trebuia prevăzută în Codul vamal al României.
Codul vamal conferă prin art. 12 alin. (2) autorităţii vamale dreptul de a opri mijloacele de transport: .Autoritatea vamală are dreptul de a opri mijloacele de transport,
folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să
oprească, pot fi utilizate, pentru imobilizare, şi alte modalităţi prevăzute de lege.
Prevederile acestui text au lăsat loc de interpretări în literatura de specialitate, considerându-se că a fost inspirat din alte legislaţii, potrivit cărora agenţii vamali sunt împuterniciţi ca organe de cercetare penală şi au aceleaşi drepturi ca şi cei ai organelor de poliţie, şi anume de a imobiliza şi reţine persoane care au săvârşit contravenţii sau infracţiuni.
În competenţa autorităţii vamale, potrivit art. 13 alin. (1) C.vamal, se înscrie şi dreptul agenţilor vamali, în vederea efectuării controlului vamal în condiţiile legii: „Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condiţiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora.
Comandantul sau, în absenţa sa, secundul navei comerciale ori militare este obligat să primească autoritatea vamală, să o însoţească în timpul controlului şi să îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale (...).
Potrivit art. 14 alin. (1), autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse
reglementărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţării. Pe durata controlului şi a
verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu se pot reţine,
potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice natură şi pe orice fel
de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reţinerea documentelor se
face pe baza unui proces-verbal.
În acest scop, autoritatea vamală poate, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) ale art 14:
- verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective;
- preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau
agreate, în vederea identificării şi expertizării mărfurilor; - efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate
situaţii de încălcare a reglementărilor vamale; - desfăşura activităţile necesare pentru gestionarea riscurilor;
- exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra schimbului de
mărfuri dintre România şi alte ţări, în scopul verificării respectării reglementărilor
vamale; - identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a
biroului vamal, precum şi persoanele care au legătură cu mărfurile şi se află în locurile
verificate potrivit a); - participa, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;
- coopera direct cu alte instituţii centrale române sau cu administraţii vamale străine, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din convenţiile şi înţelegerile la
care România este parte; - i) culege, prelucra şi utiliza informaţii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri.
Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mărfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau
înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.
Organele poştale sunt obligate să prezinte, pentru control, autorităţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea
normelor poştale. În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamală nu poate să
aducă atingere secretului corespondenţei şi trimiterilor poştale.
Autoritatea vamală îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul vamal al României, în
condiţiile stabilite prin Codul vamal al României.
Organele de poliţie şi alte autorităţi publice, ce au, potrivit legii, competenţe în domeniul controlului fiscal, al circulaţiei şi utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României, sunt obligate să anunţe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată când constată încălcări ale reglementărilor vamale şi să depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelei încălcări şi documentele doveditoare.
Când organele de poliţie şi de grăniceri constată asemenea infracţiuni, ele trebuie să întocmească actele de urmărire penală prevăzute de lege, respectiv acte premergătoare sau acte de constatare a unei infracţiuni flagrante şi să comunice la autoritatea vamală. Aceasta va întocmi constatări tehnice de specialitate unde să se consemneze eventual întinderea prejudiciului şi în ce constă încălcarea legislaţiei vamale. Dosarul de urmărire respectiv trebuie să urmeze calea prevăzută în lege pentru dosarul
penal, respectiv desfăşurarea urmăririi penale, întocmirea referatului de terminare a
urmăririi penale şi sesizarea parchetului competent.
Cu referire la bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii, acestea se predau în custodie autorităţii vamale conform cu prevederile Codului vamal. La momentul soluţionării cauzei, când instanţa va dispune sau nu confiscarea acestora, devin aplicabile prevederile Codului de procedură penală, fiind obligatoriu să existe dovada la dosarul de urmărire penală că autoritatea vamală a primit bunurile respective.
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, anumite organe de control din sistemul
Ministerului Finanţelor Publice pot constata încălcări ale legislaţiei vamale, dar întrucât
nu sunt competente să soluţioneze încălcările produse, acestea vor trebui să înştiinţeze
autoritatea vamală şi să depună la aceasta bunurile respective. Astfel, din interpretarea
textului din Codul vamal, s-a desprins concluzia că nici Garda Financiară nu are competenţa să controleze activitatea autorităţii vamale, revenindu-le aceeaşi obligaţie de a înştiinţa reprezentanţii acesteia când constată încălcarea legislaţiei vamale.
Ultimul articol din această secţiune privind atribuţiile autorităţii vamale, art. 18
C.vamal, prevede la alin. (1) că, în scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării
teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fâşie de 30 de km în interiorul frontierei de stat,
iar la alin. (2) prevede: „In zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală
efectuează şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamală,
permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate,
urmăreşte şi identifică persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale”.
Articolul 4 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României (Ordonanţă de urgenţă care a abrogat prin art. 82 Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, şi care a fost modificată prin O.U.G. nr. 26/2009 şi prin L. nr. 265/2010) prevede la alin. (1) că pentru asigurarea executării pazei şi controlului trecerii
frontierei de stat se constituie zona de frontieră.
La alin. (2) şi (3) prevede că zona de frontieră cuprinde teritoriul aflat pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, iar în judeţele din interiorul ţării unde funcţionează aeroporturi şi porturi deschise traficului internaţional, suprafaţa aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele şi instalaţiile aferente reprezintă zonă supusă regimului de control al poliţiei de frontieră.
Ultimul alineat al acestei Ordonanţe de urgenţă statuează că fâşiile de teren, situate pe o adâncime de 10 km de o parte şi de cealaltă a malurilor Dunării interioare, deschisă navigaţiei internaţionale, sunt supuse regimului de control al poliţiei de frontieră.
Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale nu au fost sistematizate într-un capitol aparte al Codului vamal pentru a putea fi mai bine delimitate şi înţelese, ele fiind cuprinse în prevederile art. 19-21 ale Codului vamal, unde se stipulează următoarele:
„Art. 19. Autoritatea Naţională a Vămilor şi direcţiile regionale vamale exercită
coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operaţiunilor realizate de birourile
vamale, asigurând aplicarea uniformă a reglementărilor vamale.
Art. 20. Birourile vamale efectuează operaţiunile de control şi supraveghere vamală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările vamale.
Art 21. Autoritatea vamală comunică, în condiţiile legii, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Băncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute de lege”.
Prin art. 4 al H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale a Vămilor, sunt dezvoltate şi explicate atribuţii pe care le are A.N.V. în
realizarea obiectului său de activitate:
- aplică în domeniul vamal măsurile specifice rezultate din programele guvernamentale şi din legislaţia în domeniul vamal;
- organizează, îndrumă şi controlează activitatea direcţiilor regionale vamale şi a
birourilor vamale din subordine; - urmăreşte şi supraveghează respectarea legislaţiei vamale pe întregul teritoriu al
ţării şi exercită controlul specific potrivit reglementărilor în vigoare; - ia măsuri de prevenire şi combatere, în conformitate cu reglementările legale în
vigoare, a oricăror infracţiuni şi contravenţii în domeniul vamal; - participă împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul vamal; - aplică prevederile Tarifului vamal de import al României şi ale altor acte normative referitoare la acestea;
- aplică măsurile cu caracter vamal rezultate din acordurile de liber schimb sau comerţ liber încheiate între România, pe de o parte, şi Uniunea Europeană sau ţările aflate
în curs de integrare în Uniunea Europeană, pe de altă parte; - asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din convenţiile şi tratatele
internaţionale la care România este parte; - urmăreşte aplicarea corectă a regulilor de interpretare a Nomenclaturii sistemului
armonizat, a regulilor generale de stabilire a originii bunurilor şi de evaluare în vamă a
mărfurilor, precum şi a prevederilor actelor normative referitoare la taxele vamale, taxa
pe valoarea adăugată, la accize şi la alte drepturi vamale; - elaborează norme metodologice pentru organele proprii de control şi le supune spre
aprobare Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; - elaborează şi adoptă norme tehnice pentru introducerea procedurilor simplificate
de vămuire; - elaborează propuneri privind sistematizarea şi armonizarea legislaţiei vamale;
- acţionează pentru îndeplinirea întocmai a programelor privind integrarea vamală
europeană; - coordonează şi îndrumă activitatea direcţiilor regionale vamale şi a birourilor
vamale pe linia prevenirii şi combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi,
obiecte din patrimoniul cultural naţional; urmăreşte, în cooperare cu celelalte organe
abilitate ale statului, cazurile de spălare a banilor prin operaţiuni vamale; - verifică modul de declarare de către titularul operaţiunii vamale sau de către
comisionarul vamal a drepturilor cuvenite bugetului de stat; încasează şi virează aceste
drepturi la bugetul de stat; stabileşte eventualele diferenţe prin controale ulterioare şi
asigură încasarea acestora; aplică formele şi instrumentele de plată şi de garantare a plăţii
taxelor şi drepturilor vamale în conformitate cu legislaţia în vigoare; asigură colectarea
creanţelor bugetare; - controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export sau
aflate în tranzit, precum şi bagajele însoţite sau neînsoţite ale călătorilor care trec frontiera de stat a României şi verifică legalitatea şi regimul vamal al acestora, potrivit reglementărilor vamale în vigoare; reţine, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul unor abateri de la legislaţia vamală şi pentru care legea prevede o astfel de sancţiune; - verifică, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pe timp de zi şi de noapte,
clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective şi poate preleva, în condiţiile legii, probe
pe care le analizează în laboratoarele acreditate sau, după caz, proprii în vederea
identificării şi expertizării mărfurilor supuse vămuirii; - efectuează investigaţii, supravegheri şi verificări, potrivit reglementărilor legale în
vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a legislaţiei vamale de
către persoane fizice şi juridice; verifică registre, corespondenţă şi alte forme de evidenţă
şi are dreptul de a cere oricărei persoane fizice sau juridice să prezinte, fără plată, documentaţia şi informaţiile privind operaţiunile vamale; sesizează organele de urmărire
penală competente atunci când există indiciile săvârşirii unor infracţiuni; - exercită, în cadrul controlului vamal ulterior, verificarea oricăror documente,
registre şi evidenţe referitoare la mărfurile vămuite. Controlul se poate face la orice
persoană care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.
Controlul ulterior se efectuează pe o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă; - asigură sistemul informatic integrat vamal, datele şi prelucrările acestora pentru
statistica vamală şi de comerţ exterior; gestionează informaţiile cu privire la colectarea
datoriei vamale; - reprezintă, în faţa instanţelor direct sau prin organele teritoriale ale Ministerului
Finanţelor Publice interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale; - întocmeşte studii, analize şi elaborează proiecte de acte normative privind
organizarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor, pe care le supune ministrului
finanţelor publice cu avizul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
pentru a fi valorificate şi promovate; - face propuneri de avizare a proiectelor de acte normative elaborate de alte
ministere şi instituţii centrale care cuprind măsuri referitoare la domeniul vamal; - aplică legislaţia în ceea ce priveşte raporturile de serviciu şi raporturile de muncă
ale personalului din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor; - organizează, prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vamă, programe de formare,
pregătire şi perfecţionare profesională a personalului vamal; - elaborează şi fundamentează, cu avizul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al activităţii vamale şi îl
supune spre aprobare ministrului finanţelor publice; asigură executarea acestuia; - organizează şi asigură alocarea, mişcarea, evidenţa şi controlul mijloacelor şi
echipamentelor din dotarea Autorităţii Naţionale a Vămilor; - colaborează, pe bază de protocol, cu structurile Ministerului Administraţiei şi
Internelor abilitate, precum şi cu alte organe ale statului sau asociaţii patronale, cu
atribuţii în aplicarea legii ori interesate în realizarea politicii vamale; - cooperează, pe bază de reciprocitate, cu Autorităţile vamale ale altor state, precum
şi cu organismele internaţionale de specialitate, în vederea prevenirii, cercetării şi
combaterii fraudelor vamale.
Autoritatea Naţională a Vămilor îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.