Istoria dreptului comercial este strâns legată de istoria comerţului şi, implicit, a dezvoltării societăţii omeneşti.

1 Perioada veche (antică)

Primele manifestări ale schimbului au apărut odată cu apariţia ideii de proprietate. Pentru satisfacerea trebuinţelor existenţei, oamenii au început să schimbe între ei produsele agonisite din mediul înconjurător ori făurite prin munca lor. Trocul, această formă primitivă a schimbului, asigură în această perioadă nu numai satisfacerea trebuinţelor economice ale indivizilor, ci şi pacea triburilor pe durata schimbului produselor.

Creşterea nevoilor oamenilor şi amplificarea relaţiilor dintre ei au impus anumite forme de organizare, prin care se asigurau condiţiile pentru a se putea întâlni un număr mai mare de indivizi, la anumite perioade şi în locuri determinate. Aşa au apărut târgurile, care au jucat un rol însemnat în naşterea şi înflorirea comerţului.

2  Perioada evului mediu

Prăbuşirea Imperiului Roman a dus la fărămiţarea puterii politice şi la formarea statelor - cetăţi italiene (Veneţia, Geneva, Florenţa, Pisa, Milano etc.). În locul dreptului uniform, statele - cetăţi adoptă reguli de drept propriu.

Comercianţii, pentru a-şi apăra drepturile, se organizează în corporaţiuni (universitas), care, cu timpul, vor dobândi autonomie administrativă, judecătorească şi chiar legislativă. Corporaţia cuprindea pe comercianţii şi meseriaşii din aceeaşi ramură şi era condusă de un consul, ales din rândurile lor, asistat de consilieri.

Urmând exemplul autorităţilor civile, consulul emitea norme interne, bazate pe obiceiuri, care serveau la rezolvarea litigiilor ivite între membrii corporaţiei.

Aceste norme interne au fost adunate în culegeri numite statute. Sunt cunoscute statutele din Pisa (1305), Roma (1317), Verona (1318), Bergamo (1457), Bologna (1509) etc.

În formularea unor reguli proprii activităţii comerciale, un rol important l-au avut târgurile medievale italiene, franceze, germane, spaniole etc. Apare un drept al târgurilor, cu reguli aplicabile tuturor comercianţilor participanţi, indiferent de originea lor, precum şi o procedură specială de soluţionare a litigiilor dintre comercianţi.

3  Perioada modernă

Dezvoltarea comerţului a impus înlocuirea dreptului statutar şi consuetudinar, cu un drept scris. Prima ţară în care s-a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe întreg teritoriu, a fost Franţa.

Un prim act, care anunţa marile monumente legislative franceze, îl constituie edictul lui Carol al IX-lea din 1563, prin care au fost create în Franţa jurisdicţiile consulare, aplicabile numai comercianţilor. Au urmat cele două ordonanţe ale lui Colbert emise de Ludovic al XIV-lea. Prima ordonanţă, din 1673, privea comerţul terestru şi cuprindea reguli aplicabile tuturor celor care făceau comerţ, indiferent de calitatea lor. Cea de-a doua ordonanţă, din 1681, privea comerţul pe mare şi consacra reguli specifice acestui gen de comerţ.

Un moment crucial în formarea dreptului comercial îl constituie adoptarea, în 1807, a Codului comercial francez. Prin această reglementare se consacră o materie comercială; anumite acte juridice, fapte şi operaţiuni au fost scoase din Codul civil (adoptat în 1804) şi li s-au dat o reglementare nouă, corespunzătoare cerinţelor producţiei, schimbului şi circulaţiei.

În acest fel, pentru prima oară, se recunoaşte şi se consacră legal dualismul dreptului privat, în drept civil şi drept comercial.

În Italia, Codul comercial francez a fost adoptat în 1808. Dar, după obţinerea unităţii politice, în Italia au existat preocupări pentru elaborarea şi adoptarea unui cod comercial propriu. Prin valorificarea tradiţiei, dar şi a tot ce era nou în doctrina franceză, belgiană şi germană, în anul 1882 s-a reuşit adoptarea Codului comercial italian.

Acest cod a reprezentat modelul care a servit la elaborarea codului comercial român din 1887. De remarcat că, în 1942, în Italia a fost adoptat un nou Cod civil, care cuprinde o reglementare unitară a dreptului privat. În consecinţă, dreptul comercial nu mai are o reglementare juridică consacrată printr-un cod comercial.

În Germania, în anul 1897 au fost adoptate Codul civil şi Codul comercial, care au intrat în vigoare în anul 1900.