La începuturile sale, comerţul a fost guvernat de regulile cutumiare, fie de sorginte locală (obiceiul pământului), fie de provenienţă străină, ca urmare a legăturilor cu negustorii de pe alte meleaguri.
Primele legiuiri scrise (“Pravila lui Vasile Lupu” şi “Îndreptarea legii a lui Matei Basarab”) nu cuprindeau reguli speciale pentru comerţ. Unele reguli referitoare la “daraverile comerciale” şi la “iconomicosul faliment” găsim, pentru prima oară, în Codul lui Andronache Donici, din anul 1814. O reglementare la fel de sumară se găseşte şi în Codul Caragea (1817) din Muntenia, şi în Codul Calimach (1828) din Moldova.
Regulamentele organice din Muntenia şi Moldova (1831) cuprind anumite reguli referitoare la comerţ, precum şi dispoziţii în temeiul cărora se înfiinţează tribunalele de comerţ.
În anul 1840, în Muntenia şi Moldova a fost pus în aplicare Codul comercial francez. După unirea celor două principate (1859) se pune în aplicare o reglementare inspirată din Codul comercial francez denumită “Condica de comerciu a principatelor unite române”.
În anul 1887 a fost adoptat Codul comercial român[1], care este şi astăzi în vigoare. Aşa cum am arătat, în elaborarea acestui cod s-a folosit ca izvor de inspiraţie Codul comercial italian din anul 1882.
Codul comercial român se înscrie pe linia vechii tradiţii franceze. El are la bază sistemul obiectiv; normele sale sunt aplicabile faptelor de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte. Materia Codului comercial este împărţită în patru cărţi (părţi):
-Cartea I, Despre comerţ în general;
-Cartea a II-a, Despre comerţul maritim;
-Cartea a III-a Despre faliment;
-Cartea a IV-a, Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor.
Timpul scurs de la adoptarea Codului comercial a făcut ca unele dintre dispoziţiile sale să fie depăşite. Este şi motivul pentru care, în pragul celui de-al doilea război mondial, după o lungă perioadă de căutări, a fost elaborat şi publicat proiectul unui nou cod comercial (1938). Dar, vicisitudinile istoriei au făcut ca acest proiect să nu fie niciodată adoptat, rămânând în vigoare bătrânul Cod comercial din 1887.
[1] Codul comercial, adoptat prin Decretul Lege nr.1233/1887, Monitorul Oficial al României, nr.31/1887, actualizat şi republicat în 1997;