Autonomia dreptului comercial nu are, evident, semnificaţia izolării sale în sistemul dreptului nostru. Relaţia dreptului comercial cu celelalte ramuri de drept sau, interferenţa normelor de natură juridică diferită este reflectată în practica afacerilor şi în jurisprudenţă, studierea conceptelor şi instituţiilor juridice într-o manieră interdisciplinară prezentând importanţă şi pentru dezvoltarea teoriei dreptului.
Dreptul comercial se află în anumite corelaţii cu celelalte ramuri ale dreptului. Cu unele ramuri cum sunt dreptul civil, dreptul procesual civil şi dreptul comerţului internaţional, legăturile sunt foarte strânse. Cu alte ramuri există anumite legături care nu pot fi ignorate. Avem în vedere, în special, dreptul administrativ, dreptul
financiar şi dreptul penal.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul civil. Ca subramuri ale dreptului privat, dreptul comercial şi dreptul civil reglementează, în principal, raporturile patrimoniale bazate pe egalitatea juridică a părţilor. Corelaţia dintre dreptul comercial şi dreptul civil este definită de art. 1 C. com. care prevede: „În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.” Din dispoziţiile citate rezultă că raporturile comerciale sunt reglementate de Codul comercial, iar în absenţa unor dispoziţii, de Codul civil. Deci, dreptul comercial, ca drept special, se completează cu dreptul civil, care reprezintă dreptul comun al raporturilor de drept privat. Întrucât dreptul comercial este un drept special, iar dreptul civil este un drept comun al raporturilor de drept privat, Codul comercial cuprinde numai regulile specifice raporturilor comerciale; regulile generale aplicabile raporturilor comerciale sunt cuprinse în Codul civil, care se aplică deopotrivă, atât raporturilor civile, cât şi raporturilor comerciale.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul procesual civil. În Codul comercial sunt cuprinse, pe lângă normele de drept substanţial, şi numeroase norme de drept procesual civil, care sunt menite să asigure
realizarea unor drepturi subiective născute din raporturile comerciale. Fac parte din această categorie, în principal, normele cuprinse în Cartea a IV-a a Codului comercial referitoare la exercitarea acţiunilor comerciale. Asemenea norme cu caracter procesual se găsesc şi în legile comerciale speciale, cum sunt: Legea registrului comerţului, Legea cambiei şi biletului la ordin, Legea cecului etc. Toate normele procesuale cuprinse în Codul comercial sau în legile comerciale speciale au un caracter derogatoriu faţă de normele din Codul de procedură civilă, care conţine normele cu caracter general în materie procesuală.
Corelaţia dintre dreptul comercial şi dreptul procesual civil îşi are suportul în dispoziţiile art. 889 C. com. care prevăd că „Exerciţiul acţiunilor comerciale se reglementează de Codul de procedură civilă, afară de
dispoziţiile codului de faţă.” Deci, acţiunile comerciale sunt supuse normelor procesuale cuprinse în Codul comercial, iar în absenţă, normelor Codului de procedură civilă. Cum se poate observa, între Codul comercial şi Codul de procedură civilă există aceeaşi relaţie ca aceea existentă între Codul comercial şi Codul civil (art. 1 C. com.). Norme cu caracter procesual au existat şi în Cartea a III-a, Despre faliment, însă ele au fost abrogate prin Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul comerţului internaţional. Dreptul comercial şi dreptul comerţului internaţional reglementează raporturi patrimoniale, care, prin esenţa lor, sunt asemănătoare, adică raporturile născute din săvârşirea faptelor de comerţ. Dar, pe când dreptul comercial are ca obiect raporturile de drept intern, dintre cetăţenii români ori persoanele juridice de naţionalitate română, dreptul comerţului internaţional se referă la raporturile cu elemente de extraneitate, adică raporturile Ia care participă persoane fizice ori persoane juridice străine. Unitatea de esenţă a celor două categorii de raporturi juridice este dată şi de faptul că ele sunt guvernate, în parte, de aceeaşi reglementare legală. Într-adevăr, raporturile juridice stabilite cu parteneri străini sunt reglementate, ca şi raporturile comerciale interne, de Codul comercial român, dacă, potrivit convenţiei părţilor, lex causae este legea română.
Având în vedere elementele de extraneitate, raporturile comerciale din sfera dreptului comerţului internaţional sunt guvernate şi de anumite izvoare internaţionale, în special convenţiile internaţionale la care România este parte. Din cele arătate rezultă că dreptul comerţului internaţional constituie o subramură a dreptului comercial. Deci, dreptul comerţului internaţional apare ca un drept special faţă de dreptul comercial, care este dreptul comun în materia raporturilor comerciale.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul administrativ. Activitatea comercială are un rol important pentru societate. De aceea, chiar atunci când ea are un caracter particular, fiind desfăşurată pe baza proprietăţii private, statul intervine pentru a asigura o bună organizare şi desfăşurare a acesteia, în vederea protejării intereselor consumatorilor.
Folosind mijloacele specifice rolului său, inclusiv cele administrative, statul acţionează pentru crearea şi reglementarea unor instituţii necesare desfăşurării activităţii comerciale: camerele de comerţ şi industrie, bursele de valori etc. Totodată, statul ia măsuri pentru ocrotirea unor interese generale prin:
-reglementarea registrului comerţului;
-sancţionarea faptelor care constituie activităţi comerciale ilicite;
-combaterea concurenţei neloiale;
-protecţia consumatorilor etc.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul financiar. Întrucât desfăşoară o activitate producătoare de profit, comercianţii se află sub incidenţa reglementărilor legale în materie fiscală. Cunoaşterea prevederilor legilor fiscale prezintă interes pentru dreptul comercial; pe de o parte, ele oferă indicii pentru înţelegerea naturii unor activităţi şi, implicit, pentru caracterizarea raporturilor comerciale la care dau naştere; pe de altă parte, nerespectarea lor atrage aplicarea unor sancţiuni de drept privat.
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul penal. Codul comercial, ca şi unele legi comerciale speciale, cuprind, pe lângă norme de drept privat (norme de drept comercial) şi norme de drept penal, prin care se asigură proteguirea unor interese generale. Astfel, prin lege se sancţionează penal nerespectarea unor dispoziţii privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale (art. 271-282 din Legea nr. 31/1990 republicată în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004) ori nerespectarea unor obligaţii stabilite de Legea registrului comerţului (art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată). Tot astfel, sunt sancţionate penal anumite fapte considerate activităţi comerciale ilicite (art. 5 din Legea nr. 12/1990) ori concurenţă neloială (art. 5 din Legea nr. 11/1991).
Sancţiunile penale se aplică ţinând seama de dispoziţiile legale încălcate, precum şi de principiile dreptului penal.