Învestirea Guvernului, reglementată, atît de dispoziţiile art. 85 alin. (1), cît şi de cele ale art. 98 din Constituţia Republicii Moldova, cuprinde patru etape, după cum urmează:
1) desemnarea candidatului pentru funcţia de prim‑ministru;
2) solicitarea de către candidatul desemnat la funcţia de prim‑ministru a votului de încredere;
3) dezbaterea în Parlament a programului şi a listei Guvernului, acordarea încrederii Guvernului;
4) numirea Guvernului[1].
- Prima etapă se realizează în conformitate cu art. 98 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim‑ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
- Candidatul pentru funcţia de Prim‑ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului privind programul de activitate şi a întregii liste a Guvernului.
În procesul perfectării listei nominale a Guvernului, dezbaterii ei în şedinţa Parlamentului, învestirii în funcţie a fiecărui membru al Guvernului, trebuie să fie luate în consideraţie unele condiţii şi incompatibilităţi[2] înaintate faţă de candidatul la funcţia de membru al Guvernului, aprobate în doctrină şi în legislaţie.
Pentru a deveni membru al Guvernului, o persoană fizică, pe lîngă calităţile personale şi capacităţile profesionale, trebuie să îndeplinească, cel puţin, următoarele condiţii: să aibă cetăţenia Republicii Moldova şi domiciliul în Republica Moldova; să se bucure de exerciţiul drepturilor electorale, care includ dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales; să nu fi suferit condamnări penale; să nu se afle în vreun caz de incompatibilitate etc[3].
- Următoarea etapă este dezbaterea programului de guvernare şi a listei nominale a Guvernului în şedinţa Parlamentului. Înainte de dezbaterea nemijlocită în şedinţă, poate avea loc audierea candidaţilor la funcţia de ministru în şedinţa fracţiunilor parlamentare. Avizele (opiniile) fracţiunilor parlamentare au caracter consultativ (de recomandare). Candidatul la funcţia de Prim‑ministru, în cazul în care unii din candidaţi au primit un aviz nefavorabil, poate să nu efectueze modificări în lista Guvernului, asumîndu‑şi răspunderea pentru echipa guvernamentală, solicitînd, în acest sens, învestirea acestuia.
Dezbaterile în şedinţa plenară a Parlamentului a programului de activitate a Guvernului şi listei nominale a Guvernului se finalizează, de regulă, cu adoptarea prin votul majorităţii deputaţilor aleşi uneia din următoarele variante de decizie:
1) acceptarea votului de încredere pentru formarea Guvernului sau
2) respingerea solicitării de a accepta votul de încredere Guvernului.
- Ultima etapă de învestire a Guvernului este numirea lui. După acordarea votului de încredere asupra programului şi a întregii sale liste, Guvernul este numit prin decret de către Preşedintele Republicii (art. 98 alin. (4) din Constituţie). De reţinut că, la această etapă, Preşedintele nu poate opera modificări în lista Guvernului şi îl numeşte în componenţa acceptată de Parlament.
Numirea Guvernului este o atribuţie ce generează o obligaţie constituţională a Preşedintelui, prin urmare, Constituţia impune emiterea decretului de numire. Termenle de emitere a decretului Preşedintelui privind numirea Guvernului nu sînt reglementate de lege.
Capacitatea administrativ–juridică de folosinţă a Guvernului, ca subiect colegial al administrării publice şi ca subiect al dreptului administrativ, îl obţine din momentul numirii lui de către Preşedintele ţării, iar capacitatea de exerciţiu — din momentul depunerii jurămîntului.
[1] Constantinescu M., Iorgovan A. în colectiv. Constituţia României — comentată şi adnotată. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial“al României, 1992, p. 227.
[2] Legea cu privire la Guvern, art. 29.
[3] Constituţia Republicii Moldova, art. 99; Trăilescu A. Drept administrative. Ed. a IV‑a, rev. Bucureşti: C. H. Beck, 2010, p. 15.