Drept

Actele şi faptele de comerţ

            Mai întâi, este necesar să facem o distincţie între “actele juridice” şi “faptele juridice”, pentru ca, după cum vom vedea, Codul comercial român conţine dispoziţii care s-ar putea preta la confuzii.

Actul juridic civil este o manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice săvârşite în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile.

Faptele juridice sunt evenimente şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice.

Codul comercial român stabileşte - aşa cum am arătat - anumite acte şi operaţiuni pe care le califică “fapte de comerţ”, prin săvârşirea cărora se nasc raporturi juridice ce sunt reglementate prin legile comerciale.

“Faptele de comerţ” sunt enunţate în art. 3 din Codul comercial şi sunt următoarele:

1. cumpărarea de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de obligaţii ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
2. vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ;
4. cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5. orice întreprinderi de furnituri;
6. întreprinderile de spectacole publice;
7. întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri;
8. întreprinderile de construcţii;
9. întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
10. întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;
11. operaţiunile de bancă şi schimb;
12. operaţiunile de mijlocire (samsărie) în afaceri comerciale;
13. întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
14. cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. construcţia, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigaţiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte echiparea, armarea sau aprovizionarea unui vas;
16. expediţiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul pe mare şi navigaţie;
17. asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiei;
19. depozitele pentru cauză de comerţ;
20. depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

            Prin art. 4 din Codul comercial român se mai prevede că sunt socotite fapte de comerţ şi “celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.