1  Noţiunea modificării societăţii comerciale

            În anumite cazuri, condiţiile economice pot determina necesitatea modificării societăţii comerciale constituită potrivit legii, pentru a fi adaptată noilor cerinţe. Într-adevăr, asociaţii pot fi interesaţi în mărirea ori reducerea capitalului social, schimbarea obiectului societăţii sau formei juridice a societăţii, prelungirea duratei societăţii etc.

Întrucât elementele care reclamă schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societăţii, modificarea societăţii impune modificarea acestui act constitutiv. De aceea, Legea nr. 31/1990 republicată reglementează modificarea actului contitutiv, iar nu modificarea societăţii (Titlu IV).

            În doctrină au fost incluse în sfera noţiunii de modificare a actului constitutiv şi cazuri cum sunt: transmiterea părţilor de interes sau a părţilor sociale către un terţ, cu excepţia cazului când transmisiunea a fost autorizată prin actul constitutiv, excluderea ori retragerea unui asociat, înfiinţarea de sucursale ale societăţii, continuarea societăţii cu moştenitorii unui asociat si continuarea societăţii cu răspundere limitată cu un singur asociat ca urmare a retragerii, excluderii sau decesului celui de-al doilea asociat.

Pornind de la cazurile înfăţişate, a căror enumerare nu poate fi decât exemplificativă, se poate trage concluzia că noţiunea de modificare a actului constitutiv cuprinde orice schimbare privind elementele prevăzute în actul constitutiv la constituirea societăţii (art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990 republicată).

2  Condiţii generale ale modificării societăţii comerciale

Art. 204 din Legea nr. 31/1990 dispune: “Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale adoptată în condiţiile legii sau printr-un act adiţional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti în condiţiile art. 223 alin 3 şi art. 226 alin. 2”. Aşa cum am arătat, condiţiile de fond cerute pentru validitatea încheierii actului contitutiv sunt condiţiile prevăzute de lege pentru valabilitatea oricărei convenţii: consimţământul valabil al părţilor care se obligă, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi o cauză licită (art. 948 C. civ.).

Ca o condiţie de formă, legea impune ca actul constitutiv să se încheie sub semnătură privată, cu unele excepţii (art. 5 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată).

            Modificarea actului constitutiv trebuie înregistrată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial, este realizat sub forma unui înscris sub semnătură privată cu unele excepţii reglementate de art. 204 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Actul de modificare al actului constitutiv. Modificarea actului constitutiv se realizează prin voinţa asociaţilor, manifestă în cadrul adunării asociaţilor. Hotărârea privind modificarea actului constitutiv se ia în condiţiile de cvorum şi majoritate cerute de lege; în cazul societăţi pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, condiţiile prevăzute pentru adunarea generală extraordinară (art. 120 din Legea nr. 31/1990 republicată); în cazul societăţii în nume colectiv, societăţii în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată, prin votul tuturor asociaţilor (art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Potrivit legii, dacă se aduc mai multe modificări actului constitutiv, concomitent sau succesiv, acesta va fi actualizat cu toate modificările la zi. În această formă actualizată se pot omite numele sau denumirea şi

celelalte date de indentificare ale fondatorilor şi ale primilor membri ai organelor societăţii dacă au trecut cel puţin 5 ani de la data înmatriculării societăţii, afară de cazul când actul constitutiv prevede altfel (art. 204 alin. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Înregistrarea şi publicarea actului modificator al actului constitutiv. În scopul protejării terţilor, actul modificator al actului constitutiv trebuie înregistrat şi publicat, în condiţiile legii.

Actul adiţional cuprinzând textul integral al prevederilor actului constitutiv, modificate, se depune la oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registrul comerţului (art. 204 alin. 4 din Legea nr. 31/1990

republicată). Ca orice înregistrare în registrul comerţului, modificarea actului constitutiv este supusă controlului de legalitate. După efectuarea menţiunii în registrul comerţului a modificării actului constitutiv, actul adiţional modificator se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al României spre publicare, pe cheltuiala societăţii. Nu este obligatorie publicarea în Monitorul Oficial a actului modificator al actului constitutiv al unei societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă.

În încheiere, trebuie arătat că modificarea actului constitutiv al unei societăţi comerciale are drept urmare modificarea societăţii, faţă de situaţia iniţială, de la data constituirii ei. În consecinţă, modificarea actului constitutiv nu are ca efect crearea unei persoane juridice noi. Societatea, ca persoană juridică, subzistă, cu modificările aduse în urma modificării actului constitutiv (art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicată).

3  Principalele cazuri de modificare ale actului constitutiv al societăţii comerciale

3.1 Noţiuni generale

            Pe lângă condiţiile generale care privesc orice modificare a actului constitutiv, Legea nr. 31/1990 republicată reglementează şi unele condiţii speciale, care se referă la anumite cazuri concrete de modificare a actului constitutiv, mai frecvente în viaţa societăţilor comerciale:

-mărirea sau reducerea capitalului social;

-prelungirea duratei societăţii;

-dizolvarea anticipată a societăţii;

-fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale;

-transformarea societăţii comerciale.

3.2 Mărirea capitalului social

Necesitatea măririi capitalului social. Anumite nevoi ale societăţii comerciale pot impune necesitatea măriri capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta în dorinţa asociaţilor de a dezvolta activitatea societăţii sau de a înlătura unele dificultăţi financiare.

Pentru societatea comercială, procurarea de fonduri financiare prin mărirea capitalului social este mai puţin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligaţiuni.

            În anumite cazuri, majorarea capitalului social poate fi determinată de acumularea unor rezerve care nu au fost folosite sau de necesitatea reevaluării patrimoniului societăţii.

Condiţiile măriri capitalului social. Mărirea capitalului social se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată.

În primul rând, trebuie respectate dispoziţiile art. 204 din lege. Deci, pentru mărirea capitalului social se cere să existe hotărârea adunării asociaţiilor, iar actul modificator, în formă autentică, acolo unde legea cere acest lucru, să fie menţionat în registrul comerţului publicat în Monitorul Oficial.

În al doilea rând, cu privire la societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, mărirea capitalului social se face cu respectarea dispoziţiilor referitoare la constituirea societăţii (art. 212 şi art. 221 din lege)[1] prin dispoziţiile privind constituirea societăţii comerciale trebuie să înţelegem prevederile legii care reglementează elementele specifice diferitelor forme ale societăţii comerciale (de exemplu, aporturile asociaţilor, modalităţile de formare a capitalului social, numărul asociaţilor etc.)

Mărirea capitalului social prin noi aporturi. În mod obişnuit, mărirea capitalului social se realizează prin noi aporturi. Potrivit art. 210 din Legea nr. 31/1990 republicată, capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.

Capitalul social nu va putea fi însă mărit şi nu se vor putea emite noi acţiuni cât timp nu vor fi fost complet plătite acţiunile din emisiunea precedentă (art. 92 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

            Alte modalităţi de mărire a capitalului social. Capitalul social al unei societăţi comerciale poate fi mărit şi pe alte căi decât prin noi aporturi:

1. a) Mărirea capitalului social prin încorporarea rezervelor. Acţiunile noi pot fi liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată). Rezervele constau în anumite sume de bani prelevate din beneficiile societăţii şi au destinaţiile prevăzute de lege. Ele sunt de trei feluri: legale, statutare şi facultative.
2. b) Mărirea capitalului social prin încorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune. Acţiunile noi ale societătii pot fi liberate şi prin încorporarea rezervelor[2], beneficiilor sau a primelor de emisiune (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată). Deci, beneficiile societăţii destinate a fi împărţite acţionarilor sub formă de dividende pot servi la liberarea acţiunilor şi, implicit, la mărirea capitalului social. În locul dividendelor, acţionarii vor primi acţiuni noi emise de societate. O atare modalitate de mărire a capitalului social este cunoscută şi sub denumirea de mărire a capitalului social prin plata dividendelor în acţiuni.

Acţiunile noi pot fi liberate şi prin încorporarea primelor de emisiune. Prima de emisiune reprezintă diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor, pe care trebuie să o suporte noii acţionari. Această primă este destinată să acopere cheltuielile emisiunii, precum şi diminuarea valorii intrinseci a acţiunilor vechi.

1. c) Mărirea capitalului social prin compensarea creanţelor asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia. Acţiunile noi pot fi liberate prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia. Deci, sumele de bani cuvenite creditorilor, în baza creanţelor lichide şi exigibile pe care le au faţă de societate, pot servi la achitarea acţiunilor noi ale societăţii.

Această modalitate de mărire a capitalului social este cunoscută şi sub denumirea de mărirea capitalului social prin conversiunea datoriilor societăţii în acţiuni ale acesteia.

3.3  Reducerea capitalului social

Necesitatea reducerii capitalului social. O modificare a capitalului social poate avea ca obiect nu numai mărirea, ci şi reducerea lui. În anumite cazuri, datorită unei activităţi deficitare a societăţii sau unei conjuncturi nefavorabile, se poate ajunge la pierderea unei părţi din capitalul social. Într-un asemenea caz, capitalul social va trebui reîntregit ori redus, deoarece altfel nu se poate face vreo repartizare sau distribuire de beneficii (art. 69 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, dacă se constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social, administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea capitalului social, limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii (art. 158 din Legea nr. 31/1990 republicată).

            Procedee folosite pentru reducerea capitalului social. Pentru reducerea capitalului social, legea reglementează procedee diferite, în funcţie de cauza care impune reducerea capitalului social. Dacă reducerea capitalului social este determinată de pierderi ale capitalului social, reducerea capitalului social se poate realiza, potrivit art. 207 alin.1 din Legea nr. 31/1990 republicată, prin:

1. micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale. Procedeul constă în micşorarea numărului

acţiunilor sau părţilor sociale cu păstrarea valorii nominale a acestora. Ca urmare, se va micşora în mod corespunzător numărul acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de fiecare asociat;

1. b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale. Ţinând seama de procentul de reducere a capitalului social, valoarea nominală a fiecărei acţiuni sau părţi sociale se va reduce în mod corespunzător. Noua valoare se va inscripţiona cu o ştampilă aplicată pe vechile acţiuni sau părţi sociale;
2. c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor. În mod excepţional art.104 lit. a din Legea nr.31/1990 republicată, societatea poate dobândi un număr determinat de acţiuni proprii, integral liberate, cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea lor.

Potrivit art. 207 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, dacă reducerea capitalului social nu este determinată de pierderi, capitalul social se poate reduce prin:

1. a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsăminte datorate. În cazul în care capitalul social subscris nu a fost integral văzrsat, reducerea capitalului social se poate realiza prin scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsăminte neefectuate;
2. b) restituirea către asociaţi a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social si calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
3. c) alte procedee prevăzute de lege.

3.4  Prelungirea duratei societăţii

Potrivit legii, actul constitutiv al societăţii trebuie să prevadă “durata societăţii” (art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990 republicată). Deci, societatea comercială va avea durata de existenţă stabilită de asociaţi. La expirarea acestei durate, societatea comercială se dizolvă (art. 227 lit. a din Legea nr.31/1990 republicată).

Constatând că societatea desfăşoară o activitate profitabilă, asociaţii pot fi interesaţi în prelungirea duratei prevăzute în actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea actului constitutiv, în sensul stabilirii altei durate sau a unei durate nedeterminate.

Prelungirea duratei societăţii trebuie realizată înainte de expirarea duratei prevăzute în actul constitutiv.

3.5  Fuziune şi divizarea societăţilor comerciale

Legea nr. 31/1990 republicată, în forma sa actuală, reglementează mai cuprinzător fuziunea societăţilor comerciale. În plus, ea reglementează şi divizarea societătilor comerciale.

Reglementarea împreună a fuziunii şi divizării societăţilor comerciale este pe deplin explicabilă. Fuziunea si divizarea sunt procedee tehnicojuridice prin care se realizează restructurarea societătilor comerciale.

            Noţiune şi formele fuziunii şi divizării. Legea nr. 31/1990 republicată cuprinde anumite dispoziţii pentru definirea fuziunii şi divizării, precum şi a formelor acestora.

             Fuziunea este operaţia prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale. Ea are două forme: absorbţia şi contopirea.

Absorbţia constă în înglobarea de către o societate a uneia sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa.

Contopirea constă în reunirea a două sau mai multe societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa, pentru constituirea unei societăţi comerciale noi.

Divizarea este o operaţiune prin care se realizează împărţirea unei societăţi comerciale sau o desprindere a unei părţi dintr-o societate. Divizarea constă în împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi existente sau care iau astfel fiinţă.

Desprinderea constă în separarea unei părţi din patrimoniul unei societăţi, care nu îşi încetează existenţa şi transmiterea ei către una sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă.

În procesul fuziunii sau divizării pot fi implicate numai societăţile comerciale. Acestea pot avea aceeaşi formă juridică sau forme diferite. Potrivit legii, poate face obiectul fuziunii sau divizării şi o societate în

lichidare, dar numai înainte de începerea repartizării între asociaţi a părtilor ce li s-ar cuveni din lichidare (art. 238 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată).

            Condiţiile fuziunii şi divizării societăţilor comerciale. Potrivit art. 239 din Legea nr. 31/1990 republicată, fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului consitutiv al societăţii. Aceasta înseamnă că fiecare societate în parte trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 204 din Legea nr. 31/1990 republicată.

În cazul în care prin fuziune sau divizare se constituie o nouă societate comercială, trebuie îndeplinite şi cerinţele prevăzute de lege pentru forma de societate convenită (art. 239 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Realizarea fuziunii sau divizării implică anumite operaţiuni, care trebuie îndeplinite în condiţiile stabilite de lege.

1. a) Întocmirea proiectului de fuziune sau divizare. În baza hotărârii adunării generale a asociaţilor a fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau divizare, administratorii sunt împuterniciţi să întocmească un proiect de fuziune sau de divizare.

            Proiectul de fuziune sau divizare trebuie să cuprindă:

-forma, denumirea şi sediul social al societăţilor participante la operaţiune;

-fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau divizării; stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăţilor beneficiare;

-modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care acestea dau dreptul la dividende;

-raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale şi, dacă este cazul, cuantumul sultei; -cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

-data situaţiei financiare de fuziune sau de divizare (aceeaşi dată pentru toate societăţile participante la operaţiune);

-orice alte date care prezintă interes pentru operaţiunile de fuziune sau divizare (art. 241 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1. b) Avizarea şi publicarea proiectului de fuziune sau divizare. Proiectul de fuziune sau divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante la operaţiune, se depune la oficiul registrului comerţului la care este înmatriculată fiecare societate.

Acest proiect trebuie însoţit de o declaraţie a societăţii care îşi încetează existenţa în urma fuziunii sau divizării, cu privire la modul de stingere a pasivului său.

Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei judecătorului delegat sau cererii părţilor (art. 242 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1. c) Opoziţia asupra proiectului de fuziune sau de divizare. Întrucât prin fuziune sau divizare pot fi afectate interesele creditorilor societăţilor participante la operaţiune, legea recunoaşte dreptul acestora de a face opoziţie. Beneficiază de acest drept orice creditor al societăţii care fuzionează sau se divide, având o creanţă anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare (art. 243 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Dreptul de opoziţie se exercită în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial. Opoziţia se face cu respectarea dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 31/1990 republicată.

1. d) Informarea asociaţilor. Pentru a putea hotărî în adunarea generală asupra fuziunii sau divizării, asociaţii trebuie să fie informaţi asupra condiţiilor şi consecinţelor operaţiunii. În acest scop, administratorii societăţilor care participă la fuziune sau divizare au obligaţia să pună la dispoziţia asociaţilor care participă la operaţiuni, cu cel puţin o lună înainte:

-proiectul de fuziune sau de divizare;

-darea de seamă a administratorilor (în care trebuie să se precizeze şi raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale);

-raportul cenzorilor, situaţiile financiare de fuziune sau situaţiile financiare de divizare împreună cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exerciţii financiare, precum şi cu 3 luni înainte de data proiectului de fuziune/divizare;

-evidenţa contractelor cu o valoare de peste 100.000.000 lei, aflate în curs de executare şi repartizarea lor între societăţile beneficiare;

-raportul întocmit de experţi cuprinzând avizul de specialitate asupra fuziunii sau divizării (art. 244 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1. e) Hotărârea adunării generale a asociaţilor. Hotărârea privind fuziunea sau divizarea este luată, pe baza proiectului de fuziune sau de divizare, de către adunarea generală a fiecăruia dintre societăţile participante la operaţiune.

Hotărârea trebuie luată în termen de cel mult două luni de la expirarea termenului stabilit de lege pentru exercitarea opoziţiei sau, după caz, la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.

Efectele fuziunii sau divizării societăţilor comerciale. Prin fuziunea sau divizarea societăţilor comerciale se produc anumite efecte.

            Fuziunea sau divizarea are ca principal efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care îşi încetează existenţa şi tranmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare (existente sau care iau fiinţă). În schimbul patrimoniului primit, societatea sau societătile beneficiare vor atribui acţiuni sau părţi sociale ale lor către asociaţii societăţii care îşi incetează existenţa şi, dacă este cazul, o sumă de bani (sultă), care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite (art. 240 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Operând o transmisiune universală, fuziunea sau divizarea produc efecte şi în privinţa drepturilor si obligaţiilor societăţilor implicate în operaţiune.

3.6  Transformarea societăţii comerciale

În cursul existenţei unei societăţi comerciale, anumite interese ale asociaţilor pot determina necesitatea schimbării formei juridice a societăţii, de exemplu, din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Aceste interese pot fi satisfăcute pe căi diferite.

O cale o constituie dizolvarea şi lichidarea societăţii existente şi, apoi, constituirea unei noi societăţi comerciale în forma juridică dorită, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

O altă cale o reprezintă transformarea societăţii, în condiţiile stabilite de lege pentru modificarea societătii.

Transformarea societăţii este procedeul tehnico-juridic de schimbare a formei juridice a unei societăţi comerciale. Prin transformare, societatea constituită îşi schimbă forma juridică. Schimbarea formei juridice a

societăţii atrage însă anumite modificări în raporturile asociaţilor cu societatea.

 

[1] Deşi legea se referă numai la societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, considerăm că regula este aplicabilă oricărei societăţi comerciale.

[2] Conform art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, interzice încorporarea rezervelor legale pentru a se libera acţiunile noi.