1 Dizolvarea societăţilor comerciale
1.1 Consideraţii introductive
Societatea comercială se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata de timp stabilită în actul constitutiv. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. Dar orice societate comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.
Societatea comercială se constituie pe baza actului constitutiv şi prin îndeplinirea formalităţilor cerute de lege. Ca persoană juridică, societatea comercială se află în raporturi juridice cu asociaţii şi stabileşte asemenea raporturi cu terţii.
Având în vedere această realitate, încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalitătii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. În consecinţă, potrivit legii, încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii.
Faza dizolvării societăţii cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc încetarea existenţei societăţii. În această fază, personalitatea juridică nu este afectată, însă dizolvarea pune capăt activităţii normale a societăţii.
Faza lichidării societăţii cuprinde acele operaţii de lichidare a patrimoniului societăţii, plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi. În această fază, societatea continuă să îşi păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerinţelor lichidării.
Cele două faze sunt distincte şi, în consecinţă, ele trebuie parcurse în mod succesiv, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru fiecare[1].
1.2 Noţiunea de dizolvare a societăţii comerciale
Caracterizare generală. Procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale cuprinde mai multe operaţiuni care trebuie îndeplinite în condiţiile legii.
Dizolvarea societăţii priveşte acele operaţiuni care declanşează acest proces şi asigură premisele
lichidării patrimoniului social. Aceste operaţiuni se referă la hotărârea de dizolvare a societăţii şi aducerea ei la cunoştinţa celor interesaţi.
Potrivit legii, hotărârea privind dizolvarea societăţii este luată, după caz, de adunarea asociaţilor ori de instanţa judecătorească. Excepţional, dizolvarea societăţii se produce în temeiul legii.
Cum se poate observa, dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică, iar nu încetarea actului constitutiv al societăţii.
Întrucât operaţiunile menţionate au numai rolul de a declanşa procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale, înseamnă că dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.
1.3 Cauzele generale de dizolvare a societăţilor comerciale
Cauzele de dizolvare a societăţilor comerciale sunt prevăzute de art. 227-229 şi art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată. Prin dispoziţiile citate sunt reglementate unele cauze de dizolvare generale şi deci aplicabile tuturor societăţilor comerciale, precum şi anumite cauze de dizolvare specifice unora dintre formele de societate.
Cauzele de dizolvare a societăţilor comerciale sunt cele reglementate de lege sau stabilite în actul constitutiv (art. 227 lit. g din Legea nr. 31/1990 republicată).
În cele ce urmează vom examina numai cauzele generale de dizolvare, urmând ca cele speciale să fie cercetate odată cu prezentarea regimului juridic al fiecărei forme de societate comercială.
Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Societatea comercială se dizolvă la expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii (art. 227 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată). Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă “durata societăţii”. De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenţei societăţii înseamnă că la expirarea termenului contractual, societatea se dizolvă. Acest efect este deci expresia voinţei asociaţilor privind soarta societăţii.
Trebuie observat că, în acest caz, dizolvarea societăţii operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate.
Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. Societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităţi de realizare a obiectului societăţii, ca şi în cazul când obiectul societăţii s-a
realizat (art. 227 lit. b din Legea nr.31/1990 republicată). Orice societate comercială are un obiect de activitate, care trebuie arătat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăţii.
Dacă se constată o imposibilitate a realizării obiectului de activitate propus, evident, societatea îşi pierde raţiunea de a exista şi deci se dizolvă. Acest efect se produce, atât în cazul când imposibilitatea s-a ivit
în cursul duratei societăţii (de exemplu, a fost retrasă concesiunea), cât şi în cazul când obiectul nu s-a realizat deloc (de exemplu, nu s-a obţinut concesiunea).
Declararea nulităţii societăţii. Societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităţii ei (art. 227 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată). Aşa cum am arătat, nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea societăţii, prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990 republicată, atrage nulitatea societăţii. Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. O atare încetare a existenţei societăţii echivalează cu dizolvarea societăţii.
Hotărârea adunării asociaţilor. Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor (art. 227 lit. d din Legea nr. 31/1990 republicată).
Întrucât constituirea societăţii comerciale se bazează pe voinţa asociaţilor, manifestată prin actul constitutiv, asociaţii pot decide şi dizolvarea societăţii. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării asociaţilor care exprimă voinţa socială[2].
Hotărârea tribunalului. Societatea comercială se dizolvă prin hotărârea tribunalului, în condiţiile legii (art. 227 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată). Dizolvarea societăţii prin hotărârea tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru “motive temeinice”. Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Falimentul societăţii. Societatea comercială se dizolvă în cazul când societatea a fost supusă procedurii falimentului (art. 227 lit. f din Legea nr. 31/1990 republicată). Potrivit Legii nr. 64/1995 republicată, societatea comercială care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale poate fi supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
Alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii. Societatea comercială se dizolvă şi în alte cazuri reglementate de lege sau stabilite prin actul constitutiv (art. 227 lit. g din Legea nr. 31/1990 republicată). Art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că societatea comercială se dizolvă în următoarele cazuri:
- a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
- b) societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care potrivit legii se depun la oficiul registrului comerţului;
- c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută;
- d) societatea nu şi-a completat capitalul social în condiţiile legii.
Inactivitatea temporară nu duce la dizolvarea societăţii. Ea trebuie însă anunţată organului fiscal şi înscrisă în registrul comerţului. Durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani (art. 237 alin. 2 din Legea nr. 31/1990
republicată).
1.4 Căile dizolvării societăţii comerciale
Dizolvarea societăţii comerciale se realizează pe trei căi: de drept, prin voinţa asociaţilor şi pe cale judecătorească. Fiecare dintre aceste căi de dizolvare impune respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
Dizolvarea de drept a societăţii. În cazul dizolvării de drept a societăţii, dizolvarea se produce de plin drept (ope legis), dacă ipoteza legii este satisfăcută. În consecinţă, pentru dizolvarea societăţii nu este necesară îndeplinirea nici unei formalităţi. Legea consacră un singur caz de dizolvare de drept a societăţii: expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii. Din moment ce asociaţii au stabilit, prin actul constitutiv, durata societăţii, iar termenul fixat a expirat, societatea se dizolvă, de plin drept, la data expirrii termenului.
Întrucât dizolvarea se produce de drept, nu este necesară nici o manifestare de voinţă a asociaţilor şi nici o formalitate de publicitate.
Dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor. Societatea comercială se poate dizolva prin voinţa asociaţilor, manifestată în cadrul adunării generale. Pentru dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor trebuie respectate condiţiile stabilite de lege pentru modificarea actului contitutiv (art. 204 din Legea nr. 31/1990 republicată).
Hotărârea privind dizolvarea se ia cu respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea generală extraordinară.
Actul care constată hotărârea privind dizolvarea adunării generale se depune la oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registru, după care se transmite, din oficiu, Monitorul Oficial, spre publicare cu excepţia cazului prevăzut la art. 227 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată (art. 232 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată[3]).
În cazul dizolvării societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea produce efecte faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Dizolvarea societăţii pe cale judecătorească. Societatea comercială poate fi dizolvată prin hotărârea tribunalului. În cazul falimentului, dizolvarea societăţii se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului (art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).
Potrivit legii, oricare asociat poate cere, tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societăţii. Legea prezumă drept motive temeinice neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. Se înţelege că, dacă datorită neînţelegerilor dintre asociaţi, se creează un blocaj care face imposibilă desfăşurarea activităţii, singura soluţie este dizolvarea şi lichidarea societăţii.
1.5 Efectele dizolvării societăţii comerciale
Indiferent de modul în care se realizează, dizolvarea societăţii produce anumite efecte. Aceste efecte privesc deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni comerciale noi.
Trebuie arătat că dizolvarea nu are nici o consecinţă asupra personalităţii juridice a societăţii. Prin dizolvare, societatea nu se desfiinţează, ci ea îşi continuă existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunile de lichidare.
Deschiderea procedurii lichidării. Potrivit art. 233 din Legea nr. 31/1990 republicată, dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Ca urmare a deschiderii procedurii lichidării, administratorii au obligaţia de a convoca adunarea generală a asociaţilor pentru desemnarea lichidatorilor.
Trebuie arătat că, în anumite cazuri, dizolvarea are loc fără lichidare. Art. 233 din lege menţionează cazul fuziunii şi al divizării societăţilor comerciale. Deci, în aceste cazuri, dizolvarea societăţii nu are ca efect deschiderea procedurii lichidării.
Interdicţia unor operaţiuni comerciale noi. Potrivit art. 233 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, din momentul dizolvării, “administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni”. Încălcarea interdicţiei legale are drept consecinţa răspunderea personală şi solidară a administratorilor pentru operaţiunile întreprinse.
2 Lichidarea societăţilor comerciale
2.1 Noţiunea de lichidare a societăţii comerciale
Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă îndeplinirea unor operaţiuni care să pună capăt activităţii societăţii, şi, totodată, să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică al societăţii.
Operaţiuniule care fac obiectul fazei lichidării societăţii sunt realizate de persoane anume învestite - lichidatorii. Trebuie observat că în faza lichidării societăţii, instanţa judecătorească are un rol redus; intervenţia sa are un caracter excepţional şi se produce în cazurile prevăzute de lege.
Ca urmare a dizolvării, societatea nu mai poate angaja noi operaţiuni comerciale. Dar operaţiunile aflate în curs la data dizolvării trebuie finalizate. Aceasta însemnă că societatea trebuie să îşi execute obligaţiile şi să îşi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate anterior dizolvării.
Pentru a dispune de mijloacele de plată necesare satisfacerii creanţelor creditorilor, bunurile societăţi sunt prefăcute în bani, pe calea licitaţiei publice.
În sfârşit, eventualul activ net, va fi împărţit între asociaţi potrivit drepturilor lor.
Din cele arătate rezultă că lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii, încasarea creanţelor societăţii, transformarea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor societăţi şi împărţirea activului net între asociaţi.
Operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată. Totodată, vor fi aplicabile şi regulile stabilite prin actul constitutiv, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea (art. 252 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).
2.2 Statutul lichidatorilor
Lichidatorii sunt persoanele însărcinate să organizeze şi să conducă operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale. Având în vedere rolul pe care îl au în administrarea societăţii aflate în lichidare, legea reglementează condiţiile de numire a lichidatorilor, puterile şi răspunderea lor.
Calitatea de lichidator. Lichidator poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Lichidatorul persoană fizică, ca şi persoană fizică desemnată ca reprezentant permanent de către lichidatorul persoană juridică, trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii (art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată)[4].
Numirea lichidatorilor. Lichidatorii sunt numiţi prin hotărârea adunării asociaţilor; în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, hotărârea trebuie luată în unanimitate, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel; în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, hotărârea trebuie să se adopte cu majoritatea prevăzută de lege pentru modificarea actului constitutiv.
În toate cazurile în care nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate, lichidatorii sunt numiţi de către instanţa judecătorească, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaţi[5].
2.3 Lichidarea activului şi pasivului societăţii comerciale
Lichidarea societăţii comerciale impune efectuarea unor operaţiuni care au drept rezultat lichidarea patrimoniului societăţii. Aceste operaţiuni constau în lichidarea activului şi pasivului societăţii.
Scopul operaţiunilor de lichidare a activului şi pasivului societăţii este prefacerea bunurilor societăţii în
bani şi achitarea datoriilor societăţii. Eventualul activ net se repartizează asociaţilor.
Lichidarea activului societăţii. Operaţiunile de lichidare a activului societăţii cuprind transformarea bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi.
Transformarea bunurilor societăţii în bani. Această operaţiune se realizează pe calea licitaţiei publice. Potrivit legii, lichidatorii vor putea să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii (art. 255 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată). Ca măsură de protecţie, legea interzice vânzarea în bloc a bunurilor societăţii, adică vânzarea bunurilor societăţii pe un preţ forfetar (global). Deci, fiecare bun care se vinde prin licitaţie trebuie evaluat în mod individual.
Lichidarea pasivului societăţii. Prin lichidarea pasivului societăţii se înţelege plata datoriilor societăţii către creditorii săi. Operaţiunea de lichidare a pasivului societăţii se realizează de către lichidatori, în condiţiile stabilite de lege.
Plata datoriilor faţă de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societăţii. Aşa cum am arătat, pentru stingerea datoriilor societăţii, lichidatorii pot contracta obligaţii cambiale ori împrumuturi, în condiţiile legii.
Datoriile societăţii pot fi achitate de către lichidatori cu proprii lor bani. Într-un asemenea caz, lichidatorii au dreptul la restituirea sumelor achitate creditorilor. Potrivit legii, lichidatorii nu vor putea reclama împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţineau creditorilor plăiţi (art. 258 din Legea nr. 31/1990 republicată).
2.4 Închiderea lichidării societăţii comerciale
După terminarea operaţiunilor de repartizare a activului net între asociaţi, procedura lichidării societăţii comerciale este încheiată. Rămân de îndeplinit ultimele formalităţi pentru finalizarea consecinţelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societăţii din registrul comerţului şi luarea măsurilor de conservare a registrelor şi a celorlalte documente ale societăţii.
Închiderea lichidării şi încetarea existenţei societăţii ca persoană juridică pune şi problemea răspunderii pentru eventualele creanţe ale creditorilor sociali care nu au fost satisfăcute în cursul lichidării.
Radierea societăţii din registrul comerţului. Potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăţii din registrul comerţului.
Îndeplinirea acestei formalităţi este obligatorie. În acest sens, art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată prevede obligaţia comerciantului ca la încetarea comerţului să ceară oficiului registrului comerţului radierea înmatriculării din registrul comerţului. Radierea societăţii trebuie cerută oficiului registrului comerţului în termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net între asociaţi (art. 22 din Legea nr. 26/1990 republicată). Radierea se poate face şi din oficiu.
De la data radierii încetează personalitatea juridică a societăţii comerciale, cu toate consecinţele care decurg din acest fapt.
3 Radierea societăţilor comerciale
Definiţie: Radierea este operaţiunea de ştergere a unei societăţi comerciale din Registrul Comerţului ca efect al încetării activităţii şi lichidării.
Temei legal: Legea nr. 31/1990 republicată, Legea nr. 26/1990 republicată, Legea nr. 64/1995 republciată.
Radierea poate fi: Radierea voluntară, radierea din oficiu, radierea de drept.
3.1 Radierea voluntară (art. 227 lit. d, Legea nr. 31/1990 republicată).
Societatea comercială se poate dizolva prin voinţa asociaţilor, manifestată în cadrul adunării generale. Hotărârea adunării generale împreună cu actul adiţional se vor depune la Registrul Comerţului pentru înscrierea de menţiuni cu privire la radierea societăţii. Odată cu cererea de radiere se vor depune situaţia financiară de lichidare, proiectul de repartizare a activului net semnat de asociaţi, certificatul de înmatriculare, în orginal, şi a dovezii privind plata taxelor legale.
3.2 Radierea din oficiu
- a) În urma fuziunii sau divizării societăţilor comerciale
Fuziunea este operaţiunea prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale. Ea are două forme: absorbţia şi contopirea.
Absorbţia constă în înglobarea de către o societate comercială a uneia sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa.
Contopirea constă în reunirea a două sau mai multe societăţi comerciale care îşi încetează activitatea pentru constituirea unei societăţi comerciale noi.
Divizarea constă în separarea unei părţi din patrimoniul unei societăţi care îşi încetează existenţa, între două sau mai multe societăţi comerciale existente sau care iau astfel fiinţă.
Fuziunea sau dizolvarea au ca principal efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare (art. 238 şi
239 din Legea nr. 31/1990 republicată).
Drept urmare se vor efectua, din oficiu, în Registrul Comerţului radierea societăţilor care încetează a avea fiinţă, la data înmatriculării noii societăţi sau a ultimei dintre ele. În situaţia în care, societăţile care urmează a înceta să mai existe sunt înmatriculate în judeţe diferite, radierea acestora se face în baza copiei de pe încheierea de înmatriculare, transmisă de oficiul Registrului Comerţului la care s-a efectuat înmatricularea noii societăţi (art. 248 din Legea nr. 31/1990 republicată).
- b) Ca urmare a declarării nulităţii societăţii comerciale prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, datorită nerespectării cerinţelor legale privind constituirea societăţii comerciale, aceasta se dizolvă şi intră în lichidare din oficiu (art. 227 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată).
Înscrierea menţiunilor respective cu privire la dizolvarea societăţii comerciale şi a radierii din Registrul Comerţului se face din oficiu.
- c) Schimbarea sediului unei societăţi comerciale în alt judeţ are ca efect operaţia de radiere din oficiu în Registrul Comerţului de la sediul iniţial, pe data la care s-a efectuat reînmatricularea la oficiul Registrului Comerţului de la sediul nou, în baza confirmării, transmisă de acest ultim sediu (art. 204 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).
- d) Potrivit art. 227 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea comercială se dizolvă prin hotărârea Tribunalului, atunci când există motive temeinice. Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. În aceste cazuri înscrierea de menţiuni în Registrul Comerţului a menţiunii de dizolvare, lichidare şi radiere se face din oficiu în baza hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus declararea dizolvării şi lichidării.
- e) În cazurile prevăzute la art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată, acţiunea în constatarea dizolvării, formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se introduce la Tribunalul sediului societăţii şi va fi susţinută de dovezi privind îndeplinirea condiţiilor de dizolvare prevăzute de lege.
În aceste cazuri, înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunii privind dizolvarea şi radierea societăţii, se face din oficiu, în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile.
3.3 Radierea de drept
Potrivit art. 227 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea comercială se dizolvă la expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii. În acest caz, dizolvarea societăţii operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate. Înscrierea menţiunilor privind radierea se fac odată cu expirarea termenului de funcţionare al societăţii.
[1] C.S.J., secţ. com., dec. nr. 614/1996, în Dreptul nr. 3/1997, p. 127-232.
[2] Decizia privind dizolvarea societăţii nu poate fi luată de consiliul de administraţie al societăţii. A se vedea Trib. Ilfov - s.i. com., dec. civ. din 29.II.1928, în Pandectele române, 1930, II, p. 181.
[3] Dacă societatea s-a dizolvat prin hotărârea adunării generale, nu se mai poate cere tribunalului
excluderea unui asociat din societate.
[4] A se vedea Legea nr. 186/1999 privind lichidatorii judiciari.
[5] Instanţa este obligată să numească lichidatori persoanele asupra cărora cad de acord asociaţii (Cas. III - dec. nr. 1726/21.oct.1936, în Pandectele române, 1937, p. 42.