Analiza celor trei tipuri de acte ale Guvernului, sub aspectul regimului juridic, presupune delimitarea acestora ca acte juridice, avînd o natură juridică diferită.
În exercitarea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă (emite), pe baza şi în vederea executării legilor, acte juridice (inclusiv ordonanţe) de reglementare a relaţiilor sociale din diverse domenii de activitate, precum şi acte administrative cu caracter individual, prin care aplică dispoziţiile legale la diferite cazuri concrete[1].
Regimul juridic aplicabil ordonanţelor Guvernului rezultă atît din art. 102 din Constituţia Republicii Moldova, cît şi din art. 106/2, consacrat instituţiei delegării legislative.
Constituţia Republicii Moldova a optat pentru utilizarea termenului de ordonanţă pentru a identifica actul juridic prin care Guvernul îşi exercită delegarea legislativă.
Ordonanţa, ca act juridic al Guvernului, a fost privită, astfel, ca expresia unei competenţe legislative delegate, ea depăşind sfera strictă a „conducerii generale a administraţiei publice“, apărînd ca o modalitate de participare a Guvernului la realizarea „puterii legislative“, participare impusă chiar de rolul Guvernului de realizare a politicii interne şi externe a ţării. Deoarece Parlamentul are rolul consacrat de Constituţie, de organ reprezentativ suprem al poporului şi unică autoritate legiuitoare a ţării, se înţelege că participarea Guvernului la activitatea de legiferare, pe de‑o parte, trebuie autorizată de Parlament, iar, pe de altă parte, nu poate fi decît limitată. Din cele menţionate urmează că Guvernul poate să se antreneze în activitatea de legiferare prin adoptarea ordonanţelor numai după votarea de către Parlament a unei „legi speciale de abilitare“.
Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare în modul stabilit pentru acte oficiale. Ele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern prin aprobarea de ordonanţe în limitele termenului de abilitate. După expirarea termenului de abilitate, ordonanţele pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.
[1] Preda M., Vasilescu B. Drept administrativ. Partea specială. Op. cit. (2007), p. 88.