Cît priveşte hotărîrile Guvernului, în doctrina administrativă este unanim admis că acestea sînt acte administrative normative sau individuale, reprezentînd expresia unei competenţe originare a Guvernului, prevăzută de Constituţie, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive[1].
Hotărîrile cu caracter normativ pot fi clasificate în două categorii: a) cele care stabilesc ele însele reguli juridice, pe baza şi în vederea executării legii, deci sînt acte de reglementare a relaţiilor sociale din administraţia publică (acestea formează majoritatea) şi b) hotărîrile prin care se aprobă alte acte juridice, ca, de exemplu, hotărîrile de aprobare a unor regulamente, a unor norme etc[2].
Deci hotărîrile se adoptă întotdeauna în baza legii, fiind secundum legem şi urmărind organizarea executării şi executarea în concret a legii sau, cu alte cuvinte, într‑o formulă mai sintetică, aplicarea legilor[3].
[1] Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Op. cit. (2005), p. 405.
[2] Petrescu R. N. Op. cit., 2004, p. 109.
[3] Apostol Tofan D. Drept administrativ. Op. cit., (2008), p. 204.