Structura organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice o constituie: administraţia ministerială (ministerele) şi administraţia extraministerială (alte autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului).
Ministerele şi celelalte autorităţi centrale ale administraţiei publice constituie o categorie distinctă de organe în cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice, avînd rolul de organizare a executării şi de executare în concret a legilor, fiind, astfel, organe de specialitate, de resort. Mai precizăm faptul că ele desfăşoară această activitate pe întreg teritoriul ţării, fiind autorităţi centrale ale administraţiei publice.
Rolul determinant în activitatea autorităţilor centrale de specialitate îl constituie două elemente: competenţa materială şi competenţa teritorială. Aceste elemente definesc, în principal, locul acestor organe în sistemul autorităţilor administraţiei publice ca o verigă importantă, subordonată Guvernului, ca fiind autoritatea centrală cu competenţa materială generală, care coordonează şi controlează întreaga activitate a ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Potrivit Legii Supreme, ministerele sînt organe ale administraţiei publice de specialitate, care transpun în viaţă politica Guvernului şi exercită, în conformitate cu legea, administraţia publică în domeniile de activitate de care răspund[1].
Domeniile de activitate şi structura organelor centrale de specialitate nu se stabilesc prin norme constituţionale, iniţiativa în acest scop aparţinînd Parlamentului, fiind realizate prin legi organice.
În toate statele Uniunii Europene, ministrul este cel responsabil de organizarea şi de gestiunea internă a departamentului său ministerial, cu condiţia aplicării reglementărilor generale în domeniul funcţiei publice şi al contabilităţii publice.
Ministrul cumulează funcţia politică cu cea administrativă. Sub aspect politic, D‑sa participă la acţiunea Guvernului şi este solidar cu ceilalţi membri ai Guvernului în faţa Parlamentului, iar sub aspect administrativ, este şeful departamentului ministerial care i‑a fost încredinţat şi exercită numeroase atribuţii, în acest sens[2].
Structura generală a ministerelor (departamentelor) este aproape identică peste tot. În vîrf se află ministrul, dispunînd de un triplu rol: 1) de a fi în fruntea serviciilor grupate în departamentul său; 2) de a le conduce; 3) de a răspunde de activitatea acestora, de actele lor.
De menţionat că, activitatea ministrului, în calitate de subiect al administrării, are o semnificaţie dublă:
- a) ca membru al Guvernului, D‑sa nu activează în calitate de subiect individual al administrării, ci ca parte a subiectului colegial de administrare — Guvernului;
- b) ca şef al ministerului, ministrul este subiect individual al administrării publice, respectiv al dreptului administrativ.
[1] Constituţia Republicii Moldova, art. 107 alin. (1).
[2] Apostol Tofan D. Instituţii administrative europene. Op. cit. (2006), p. 98.