În ceea ce priveşte dreptul administrativ ca ramură distinctă de drept, această ramură este relativ tânără, comparativ cu alte ramuri de drept, cum ar fi dreptul penal, dreptul civil. Dreptul administrativ s-a constituit ca ramură a dreptului la sfârşitul secolului XVIII - începutul secolului XIX, mai întâi în SUA şi după aceea în Franţa, în rezultatul stabilirii principiului separării puterilor în stat. S-a constituit puterea executivă ca putere distinctă, în cadrul puterii de stat şi astfel a apărut obiectul de reglementare pentru o nouă ramură de drept. Putem menţiona că apariţia dreptului administrativ ca ramură distinctă este legată de adoptarea Constituţiei SUA în 1784 şi Constituţiei Franţei în 1791.
Din cele menţionate nu înseamnă că norme cu caracter administrativ nu au existat şi mai înainte, (de exemplu, tot timpul, începând cu Roma Antică au existat norme juridice privind organizarea administrativă a teritoriului statului).
Dreptul administrativ poate fi definit ca o ramură a dreptului public, care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice ce exercită activităţi executive, reglementează raporturile juridice dintre aceste organe, şi între acestea şi particulari (persoane fizice şi juridice), precum şi răspunderea (sancţiunile aplicabile) pentru nerespectarea acestor norme.
Pentru a defini dreptul administrativ ca ramură de drept este necesar de identificat obiectul de reglementare a acestei ramuri de drept. În literatura de specialitate există diferite opinii privitor la obiectul de reglementare a dreptului administrativ. Această diversitate de opinii privind obiectul de reglementare se datorează faptului că dreptul administrativ reglementează domenii foarte diferite ale vieţii sociale, începând cu problemele de securitate şi terminând cu problemele privind asigurarea învăţământului, asistenţei sociale etc.
Obiectul de reglementare al dreptului administrativ reprezintă totalitatea raporturilor sociale (juridice) care apar, se modifică sau se sting în procesul de realizare a administraţiei publice. Obiectul de reglementare al dreptului administrativ ar putea fi identificat reieşind din subiectele participante la raporturile sociale reglementate de normele dreptului administrativ. Astfel, dreptul administrativ are în calitate de obiect de reglementare următoarele:
- raporturile juridice privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice, organizate în sistemul administraţiei publice (guvern, ministere, alte autorităţi administrative publice centrale şi autorităţile publice locale);
- raporturile juridice ce apar, se modifică sau se sting dintre autorităţile administraţiei publice (guvern-ministere);
- raporturile juridice ce apar, se modifică sau se sting dintre autorităţile administraţiei publice şi particulari (persoane fizice şi juridice);
- raporturile juridice administrative cu caracter intern şi de altă natură ce apar în procesul activităţii altor autorităţi publice, precum şi organelor puterii legislative şi judecătoreşti.
Dreptul administrativ exercită o funcţie de reglementare şi foloseşte o totalitate de mijloace, procedee juridice sau metode de influenţă prin normele sale asupra raporturilor juridice cu caracter administrativ.
În literatura de specialitate există diferite opinii referitor la metoda de reglementare a dreptului administrativ. Unii autori consideră că dreptul administrativ are o metodă de reglementare proprie şi se deosebeşte de metodele de reglementare a altor ramuri de drept, considerând că fiecare ramură de drept îşi are metoda proprie de reglementare. Alţi autori consideră că mijloacele de influenţă juridică asupra raporturilor sociale sunt unice pentru toate ramurile de drept, însă diferă de la o ramură la alta, doar volumul unor sau altor procedee juridice folosite.
În ceea ce priveşte reglementarea administrativ-juridică a raporturilor sociale, adică metoda de reglementare a dreptului administrativ, se caracterizează prin faptul că reprezintă o formă de mediere juridică a relaţiilor sociale în care o parte apare ca conducător şi altă parte ca condus.