Drept

Normele de drept administrativ reprezintă, în general, nişte reguli de conduită (de comportare) care reglementează, în temei, raporturile sociale ce apar, se modifică sau încetează între autorităţile (organele) administraţiei publice, precum şi dintre acestea şi particulari (persoane fizice şi juridice), în procesul realizării activităţilor executive în stat.

Respectarea normelor de drept administrativ este garantată prin diferite procedee cu caracter organizatoric de propagandă, de lămurire, stimulare şi în ultima instanţă de aplicare a măsurilor deconstrângere juridică faţă de acele persoane, care nu urmează benevol prevederile normelor respective.

Normele de drept administrativ au un şir de caracteristici specifice ce le deosebesc de celelalte norme de drept cum ar fi:

• normele de drept administrativ după obiectul lor de reglementare sunt foarte variate şi se aplică în diferite domenii, reieşind din faptul că activitatea executivă în stat presupune domenii foarte variate ale vieţii sociale şi întâlnindu-se practic în toate domeniile şi sectoarele de activitate;
• normele de drept administrativ au drept scop asigurarea realizării eficiente a mecanismului puterii executive, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi altor legi;
• normele de drept administrativ asigură organizarea şi funcţionarea întregului sistem al administraţiei publice, inclusiv interacţiunea elementelor sistemului respectiv;
• normele de drept administrativ au drept sarcină stabilirea şi asigurarea unui regim trainic al legalităţii şi disciplinei în cadrul raporturilor sociale în procesul activităţii administraţiei publice;
• normele de drept administrativ au un grad diferit de generalitate, astfel unele din ele sunt obligatorii pentru toate persoanele, cum ar cele ce reglementează ordinea publică, alte norme de drept administrativ reglementează relaţiile şi se referă la o categorie largă de persoane, cum ar fi normele din domeniul învăţământului.
• normele de drept administrativ, cu excepţia celor cuprinse în Constituţie şi în legi, se emit în baza şi în vederea executării legii.

Sub aspectul structurii normele de drept administrativ, ca şi alte norme juridice, au o structură logico-juridică (internă) şi o structură tehnico-juridică (tehnico-legislativă).

Structura logico-juridică a normei de drept administrativ reprezintă forma internă sau conţinutul normei de drept administrativ, având o structură trihotomică, cuprinzând cele trei elemente:

1. Ipoteza
2. Dispoziţia
3. Sancţiunea

Ipoteza este acea parte a normei de drept administrativ care cuprinde împrejurările, condiţiile şi situaţiile în care se aplică norma juridică, precum cercul de subiecte de drept la care se referă respectivă. De asemenea, ipoteza poate conţine explicaţii privind semnificaţia unor termini, definiţii, principii, scopul activităţii unui organ etc.

Dispoziţia reprezintă fondul, conţinutul reglementării, care arată conduita pe care trebuie s-o urmeze subiectele la care se referă norma de drept (acţiunile şi inacţiunile părţilor) respectivă, stipulate de o manieră imperativă, categorică, determinată de regimul de putere publică. Dispoziţia este, în general, categorică, imperativă, deoarece relaţiile sociale care fac obiectul reglementării dreptului administrativ se desfăşoară în procesul de realizare a puterii. Dispoziţia poate avea caracter de:

1. prescripţie
2. interdicţie
3. permisiune

Astfel principalele norme de drept administrativ dispoziţia are un caracter onerativ (prescripţie), prin care subiectele de drept la care se referă norma sunt obligate la o anumită conduită, la o anumită prestaţie.

O mare categorie de norme de drept administrativ dispoziţia are un caracter prohibitiv (interdicţie), cuprinzând reguli de interzicere a unor acţiuni; este cazul, în principal, al normelor cu caracter contravenţional.

Dispoziţia normei de drept administrativ are uneori şi caracter permisiv, prevăzând numai facultatea de a acţiona sau nu, lăsând la latitudinea subiectelor de drept să facă sau nu anumite acţiuni.

Sancţiunea reprezintă consecinţele juridice care survin în rezultatul nerespectării normei de drept şi presupune, de regulă, aplicarea măsurilor de influenţă administrativă (disciplinară, materială sau contravenţională). Sancţiunile pot fi de diferite feluri: concrete (relativ determinate), alternative, cumulative etc.

Caracteristic normelor de drept administrativ este faptul că nu toate normele dispun de sancţiuni, însă aceasta nu înseamnă că sancţiunea lipseşte. De cale mai multe ori sancţiunea este prevăzută cu normele de gen general, care reglementează domeniul respectiv.

Trebuie de asemenea făcuta distincţie între sancţiune ca element structural al normei juridice şi sancţiunea ca modalitate de concretizare a uneia din formele de răspundere specifice al dreptului administrativ.

Structura tehnico-juridică reprezintă modul de formulare a normelor de drept administrativ respective. Din punct de vedere al structurii tehnico-juridice normele de drept administrativ se exprimă, de regulă, în articole cu subdiviziunile lui (paragrafe, alineate, puncte), precum şi gruparea articolelor pe secţiuni, capitole, titluri, părţi într-o anumită ordine logică, reieşind din complexitatea reglementării. O astfel de structurare se pune în cazul actelor administrative mai complexe, cu multe norme juridice. Evident că nu toate normele de drept administrativ cuprind toate aceste subdiviziuni.

Normele dreptului administrativ pot fi clasificate în mai multe categorii, având la bază anumite criterii de clasificare:

• după obiectul de reglementare
• după sfera de cuprindere
• după conţinutul juridic
  • După obiectul de reglementare:
    1. Norme materiale stabilesc drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile de drept administrativ (organele administraţiei publice şi unele categorii de particulari - persoane fizice şi juridice). Normele materiale cuprind regimul juridic în limitele căruia funcţionează sistemul administraţiei publice şi interacţionează diferiţi participanţi la raporturile juridice administrative;
    2. Norme procedurale au drept obiect reglementarea unor relaţii cu caracter procedural ce apar în procesul activităţii organelor administraţiei publice. Scopul acestor norme de drept administrativ este de a determina ordinea de realizare a drepturilor şi obligaţiilor juridice prevăzute de normele materiale.
  • După sfera de cuprindere:
    1. norme generale - au o sferă largă de reglementare şi se aplică la un număr nelimitat de

cazuri;

1. norme speciale - reglementează o anumită categorie de raporturi sociale bine determinate - reglementează numai un anumit domeniu sau se referă numai la o anumită categorie de subiecte. Normele speciale derogă de la normele generale;
2. norme excepţionale - reglementează situaţii apărute în mod excepţional (calamităţi naturale, catastrofe, epidemii etc.). Normele excepţionale derogă de la normele generale şi normele speciale.
3. După conţinutul juridic:

La bază clasificării normelor de drept administrativ se află una din metodele de reglementare a dreptului administrativ. Astfel pot fi evidenţiate următoarele categorii de norme:

1. norme onerative- prescriu ca condiţie prevăzută de norma de drept să fie efectuate anumite acţiuni concrete;
2. norme prohibitive - prevăd o interdicţie în săvârşirea (efectuarea) unor sau altor acţiuni ca condiţie prevăzută de norma de drept;
3. norme permisive - prevăd posibilitatea subiectului de a acţiona la aprecierea sa în limitele prevăzute de normele de drept. Caracteristic acestor norme de drept este lipsa prescripţiilor şi conţinutul juridic concret depinde de particularităţile adresatului. În cazul în care adresatul este un particular, el are posibilitatea de a hotărî independent întrebările legate de realizarea practică a drepturilor sale subiective în domeniul administraţiei publice. In cazul în care adresatul este o autoritate (organ) al administraţiei publice acest subiect alege în mod independent o variantă concretă de comportare reieşind din limitele prevăzute de norma de drept.