Prin organ al administraţiei publice se înţelege o structură organizaţională, având ca suport uman unul sau mai mulţi agenţi, constituită pe baza legii, dotată cu mijloace materialeşi financiare potrivit legii, care are capacitate juridică şi este învestită cu competenţa necesară, pentru a putea acţiona în vederea organizării executării şi executării legii sau prestării de servicii publice în limitele legii, făcând parte din sistemul organelor administraţiei publice.
Reieşind din această definiţie, putem evidenţia următoarele elemente componentealeorganeloradministraţiei publice;
- Personalul - elementul primordial al organului administraţiei publice, constituind forţa vie, funcţionarii sau agenţii, prin care se realizează cea mai mare şi importantă parte din sarcinile ce revine sistemului administraţiei publice.
- Mijloacele materiale şi financiare - un atribut necesar folosit de către funcţionarii încadraţi în acest organ pentru realizarea sarcinilor ce le revin. Bunurile materiale cu care sunt dotate aceste organe pot constitui patrimoniul acestora, dar pot aparţine şi domeniului public (terenurile, clădirile), fiind puse la dispoziţia organelor respective;
- Capacitatea juridică civilă, pe care o au în calitate de unităţi cu personalitate juridică de drept public, le este necesară, pentru a intra în anumite raporturi juridice cu caracter privat;
- Competenţa - elementul de bază care constă dintr-un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau în baza legii prin care se conferă drepturi şi obligaţii autorităţilor administraţiei publice în vederea realizării sarcinilor în regim de putere publică.