Spre deosebire de administraţia publică centrală, competentă la nivelul întregii ţări, administraţia publică locală este competentă numai în limitele unităţii administrativ–teritoriale în care aceasta funcţionează[1].
Organizarea locală reflectă regimul politic, transpunînd pe plan local, spiritul şi instituţiile. Un regim politic liberal va avea, drept consecinţă complementară, recunoaşterea sau atribuirea unor libertăţi colectivităţilor locale.
Indiferent de ţara unde le regăsim, colectivităţile locale se caracterizează prin următoarele elemente: existenţa unui teritoriu; recunoaşterea unui anumit grad de autonomie chiar prin dispoziţiile constituţionale, justificat prin existenţa intereselor locale; principiul alegerii autorităţilor locale prin sufragiu universal; un anumit grad de protecţie juridică, sub aspect legislativ[2].
Caracterul legislativ priveşte atît limitele acestor colectivităţi, cît şi regulile de compunere, şi modalităţile de desemnare a autorităţilor, competenţele acestora, precum şi diferitele mijloace de a le exersa (mai ales, de natură financiară), dar şi modalităţile de control la care activitatea acestora poate fi supusă.
Sub aspect terminologic, sintagma autorităţi locale reprezintă termenul generic, utilizat în toate statele Uniunii Europene, termenul de colectivitate teritorială fiind folosit pentru a desemna suportul teritorial sau populaţia, căreia i se aplică competenţele acestor autorităţi.
Autonomia locală este considerată ca fiind una dintre cele mai eficiente forme de autogestiune administrativă. Astfel, evocînd opinia unui autor francez, C. Manda, consideră că autonomia locală asigură un înalt grad de democraţie, colectivităţile teritoriale autonome fiind „veritabile contraputeri“, calitate în care pot să prevină abuzul guvernului central[3].
În Republica Moldova, între cele două categorii, administraţia publică centrală şi cea locală, există corelaţii strînse, determinate de caracterul unitar al statului nostru, dar sînt şi delimitări datorate faptului că la baza organizării şi funcţionării administraţiei publice locale se află principiile constituţionale (art. 109 din Constituţie) al autonomiei locale.
[1] Prisacaru V. Tratat de drept administrativ. Partea generală. Ed. a III‑a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: Lumina Lex, 2002, p. 747.
[2] Apostol Tofan D. Instituţii administrative europene. Bucureşti: C. H. Beck, Colecţia Master, 2006, p. 129.
[3] Manda C. Drept administrativ: tratat elementar. Bucureşti: Lumina Lex, 2007, p. 198.